Choose or lose, or just...watch your hands.

Avantajul sau dezavantajul debate-ului e ca te poti situa sau poti invata sa te situezi in oricare dintre taberi, cu foarte multa usurinta. In timp, devine o abilitate sau o capacitate extrem de usor de insusit. E un plus in viata ta academica, in viata ta teoretica, in viata ta ca om de afaceri, ca politician si asa mai departe. Inveti sa sustii ceva sau dimpotriva, inveti sa critici/respingi/acuzi ceva, avand argumente foarte serioase. E un minus in viata ta personala, unde trebuie sa fii ghidat strict de opinii personale, de acele convingeri personale pe care s-ar putea sa inveti sa ti le reprimi (aici, cuvintele personal si subiectiv ar fi bine sa se repete enervant de mult). In aceste dezbateri, tu poti foarte bine sa nu crezi nimic din ceea ce spui, e OK! E o smecherie, daca ii pot spune asa, care poate functiona extraordinar de bine in toate vietile paralele pe care le traim. Problema apare atunci cand virusul acesta ne invadeaza si viata personala, cand ajungem sa nu mai avem nici cea mai mica idee in legatura cu ceea CE CREDEM NOI CU ADEVARAT. O regula a debate-ului ar fi urmatoarea: nu poti sa ai opinii care sa nu fie sustinute temeinic de argumente.

Exista echipe, e un joc foarte serios, sunt campionate si premii (e foarte prezent in Occident si in mod special in S.U.A si Canada). Problema apare atunci cand indivizii acaparati total de acest joc, uita ca el trebuie sa se termine atunci cand se termina timpul alocat unei anumite probleme.

Timpul acesta se prelungea, inevitabil, dincolo de sala unde diverse persoane sau echipe isi sustineau cauza, absolut steril (pentru ca asta trebuia sa facem). Aveam nevoie de argumente foarte puternice, ne organizam, functionam perfect, ne notam ca dementii punctele slabe ale echipei adverse si ii demolam. Asta era jocul.

Gerald Costanzo

The Meeting

Somewhere along the road

you meet up with yourself.

Recognition is immediate.

If it happens at the proper

time and place, you propose

a toast:

May you remain as my shadow

        when I lie down.

May I live on as your ghost.

Then you pass, knowing you'll

never see yourself that way

again: the fires which burn

before you are your penance,

the ashes you leave behind are

your name.

Dau doar un exemplu, freedom of speech, right?

Ma leg de spot-ul asta pentru ca l-am vazut-o ieri pe un site.

CITEZ pentru ca vreau sa marchez foarte clar minunatul mesaj :

>Cand ai un vis, banii trebuie sa fie ultimul lucru la care sa te gandesti

Apoi un flash mijto si... pufff:

>Credit pentru uz personal. Pana la 40.000 EUR

Imi cer scuze, dar BANII nu devin / brusc/ primul lucru la care trebe sa te gandesti??

Minunat! ai un vis, DAR gandeste-te ca iti trebe bani pentru visul ala, fugi la AmN- aNRO (sau cum exact s-or chema aia) si fa-ti domnule/doamna draga, un credit. Te rog sa-ti iei un creditoi mai substantial, ca pentru visele de oameni normali tot trebe bani multi, capisci? Stai linistit ca ai de unde sa iei, ca astia iti dau pana la 40.000 de EUR (de euro?...aaa, moneda fericirii dobandite in Italia, Spania, Grecia etc.). Da, da, am inteles. Nice move.

Mie mi-a spus cineva ca e bine sa ai macar un vis care sa nu depinda de money (at all), nici de credite, nici de firme de constructie, nici de dealeri autorizati.

(chestiile astea marunte dar very important sunt intotdeauna scrise cu caractere mici, unele-s ascunse pentru ca nu trebe sa le vezi, altele nu-s. Trebe doar sa le cauti sau sa te uiti mai atent...in jur)

Cred că sînt suficient de multe „pentru că”.

Altceva:

Cîteodată e bine să mai şi tăcem, really. Unele lucruri sînt...irelevante

One of the keys to taking good photographs is to recognize the difference between the way our eyes see the world and the way that film or a sensor does. Understanding this is crucial to producing meaningful photography...and not only that

Back,

Muriel Genjutsushi

or just: the_illusionist

(same meaning)