Am primit ieri un mass pe care am simtit nevoia sa il dau mai departe. Suna asa: "Statul Roman te umileste, te fura, te batjocoreste si te tortureaza zilnic, oameni mor langa tine pe strada si nu intorci capul, esti grabit catre manifestatia pt drepturile animalelor! Te uiti la televizor cum un pusti de 20 de ani este schingiuit 3 ore pt niste bani, iar pe burtiera scrie "Stop cruzimii fata de animale!" O gramada de smecheri fac campanii virale prin intermediul sensibilitatii tale fata de animale si propagi mesaje publicitare inconstient, fara sa simti cum iti este spalat creierul! Din pozitia asta nu poti sa ajuti nici un animal, pt ca esti mai prost ca el! Mai bine sinucide-te, daca vrei sa faci o favoare lumii, poluezi mai mult decat ajuti, you Animal Lover!>>

Pentru cei care se simt jigniti la modul personal, fac urmatoarele precizari: de ce se fac campanii doar cand mor cai, caini si pisici? Cand se fac deratizari si mor sobolani cu miile, unde e PETA sau Greenpeace? Sobolanii nu au si ei patru labute?

Ganditi-va ce ati face daca ati vedea unul in apartament. Brusc sare farfuria cu cascaval din frigider? Sau telefonul cu scandal la OPC? Cati dintre cetatenii ingrijorati de soarta florei si faunei s-au dus sa se ia de gat cu aia care stropesc orasul contra tantarilor? Cine i-a sarit de gat soacrei ca omoara paianjenii de pe peretele cu icoane? Cati dintre cei de la manifestatii impotriva poluarii s-au dus cu masina pana acolo? Si cati dintre astia plang in fiecare dimineata in care folosesc un spray? Sau cand pun detergent in masina de spalat? Ar fi dispus cineva sa renunte la frigider, tv, mp3, net, etc daca ar putea inchide centrala de la Cernavoda?

Hai sa fim seriosi! Sunt de acord ca trebuie pedepsiti cei care trateaza animalele cu cruzime, dar asta trebuia sa se intample ca o consecinta a unei societati civilizate, nu a unei isterii nationale. Faptula ca unii isi bat animalele de casa nu e ceva nou. Se intampla de cand lumea. Totusi, butonul milei personale nu e activat de constiinta si educatie, ci de PROtv... E drept, e mai usor sa ti se rupa sufletul de o pisica ce primeste un picior in bot decat de oamenii care sufera si mor in jur.

Si daca, prin absurd, vrea cineva sa ma injure, eu zic sa se intrebe cand a fost ultima oara la un orfelinat sau la un azil de batrani sa vada daca poate ajuta cu ceva. Sau sa intre direct aici www.meritaoviata.ro

Dup-aia e liber sa zica orice...

Dacă toate aceste mizerii sunt executate de măcelari, biete fiinţe abrutizate, care trebuie să câştige un ban pentru copiii de acasă, cu vânătoarea e vorba de cu totul altceva. Acolo nu o să întâlnim amărâţi. Un amărât nu îşi permite o puşcă de câteva mii de euro sau un trofeu. Nu, vânătoarea e pentru elite. Pentru individul plictisit de propria-i viaţă şi care nu mai simte nimic decât dacă ia o altă viaţă. Inima lui împietrită nu mai bate la nimic, nici la o maşină „tare”, nici la soţie, nici la o tranzacţie reuşită. Aşa că îşi face permis de vânătoare şi iese la împuşcat minunatele animale din pădure.

Te trezeşti cu o durere de cap cumplită. Aşezat pe pat, un dentist de la Asociaţia Stomatologilor îţi recomandă o periuţă cu vibraţii şi o pastă care scade cu 120 la sută riscul apariţiei durerilor de dinţi, a plăcii bacteriene şi a cariilor. Dar tu nu vrei un periaj răcoros şi cu prospeţimea unei cascade, ci să ajungi mai repede la dulăpiorul din baie. Acolo, un tip cu spumă pe faţă te întreabă dacă nu vrei să ai parte de cel mai neted bărbierit, graţie sistemului cu 11 lamele inteligente, care se mulează perfect pe obraz.

La naiba!, dulăpiorul e plin de creme cu coenzima Q10 şi antiriduri-minune. Alergi spre bucătărie, unde maică-ta îi explică prietenei tale ce înseamnă albul cel mai alb cu aromă de levănţică. Nu te aud, iar personajul de desen animat care face curat de zor te dă afară.

Un miros de cafea te cheamă spre o uşă vecină. O zână îţi deschide, te invită înăuntru şi-ţi întinde o ceaşcă. Poartă pantaloni albi, e sprintenă ca o căprioară şi spune că se simte curată şi uscată. Dar, la naiba!, cafeaua are un efect purgativ, aşa că ai nevoie la toaletă. Nici nu tragi bine apa, că odorizantul umple camera cu gigantice flori de câmp, iar o raţă într-un aeroplan începe să dea ture prin aer.

O iei la goană pe scări spre serviciu, printre oamenii cu capete de leopard, maşinile care zboară legate de baloane şi cele care se transformă în roboţi dansatori. În centru, oamenii din Villabajo se chinuiesc să termine de spălat o farfurie gigantică. Se aud zeci de voci care susţin că produsele lor iau durerea de cap pe loc. Pentru că nu ştii pe care s-o alegi, nu alegi.

La serviciu nu te poţi concentra deloc, din cauza unei colege, care, de câte ori ia o linguriţă de iaurt, toată lumea începe să cânte şi să danseze. Aşa că ieşi la un fotbal cu grupul tău de prieteni. Nu apuci să dai un şut în minge că apare Răzvan Lucescu plimbându-şi câinele şi începe să dea sfaturi. Mergeţi cu toţii la o bere, plini de-o veselie tâmpă şi fără rost. În cârciumă, un tip bea bere cu un cerb şi, bineînţeles, toată lumea râde, cântă şi dansează. Se aud zeci de voci care susţin că băutura lor e cea mai bună. Pentru că nu ştii pe care s-o alegi, le alegi pe toate.

A doua zi, te trezeşti cu o durere de cap cumplită...

Deschizi televizorul şi eşti invitat să cumperi aparate de gimnastică pentru toate exerciţiile posibile, cuţite universale, roboţi de bucătărie polivalenţi, truse de scule multifuncţionale. Poate că, dacă ai cumpăra întreg arsenalul de la teleshopping, nici n-ar mai trebui să munceşti: astăzi toate aparatele fac de toate. Numai cât ţine garanţia, apoi se strică imediat.

Sună telefonul. O domnişoară întreabă: „Aţi aflat despre oferta noastră de pensii private (… carduri de economii … credite bancare cu dobândă de numai 83 la sută … fonduri mutuale …)?”. E ultima metodă de chinuire a populaţiei şi se numeşte telemarketing. Seinfeld avea o metodă bună de răspuns: „Daţi-mi numărul dumneavoastră de acasă şi vă sun eu mai târziu”.

Vă mai recomand câteva:

1. Începeţi să gemeţi profund, în crescendo. „Te vreau acum! Ce porţi? Vreau să te ating …”. Lămuriţi-o pe domnişoară că a nimerit la un hotline erotic, că şi dumneavoastră aveţi dreptul să vă faceţi meseria şi că deja vă datorează 89,99 de euro.

2. După ce se prezintă şi în timp ce vă recită oferta, urlaţi brusc în receptor: „Adelina, iepuraşul meu, tu eşti? Am ştiut mereu că mă mai iubeşti! Când m-ai părăsit, am suferit ca un câine. Cum spuneai că se cheamă firma? Vin imediat să te văd!”.

3. Spuneţi-i că sunteţi colegi, doar că dumneavoastră vindeţi vată industrială şi că, dacă vrea să vă faceţi pensie privată, trebuie să vă ajute să daţi zece baloturi.

4. Ascultaţi-o în linişte, doar oftaţi uneori. Când va întreba ce s-a întâmplat, spuneţi-i că viaţa nu mai are niciun sens, dar că da, vreţi să vă faceţi asigurare de viaţă.

P.S. O altă soluţie. Răspunzi la telefon şi spui că eşti poliţistul care anchetează crima, întrucât gazda tocmai a fost ucisă. Apoi începi să-l iei la întrebări pe telemarketer: “Cum spuneaţi că vă cheamă? Ce gen de afaceri aveaţi cu decedatul? Tocmai v-am pus pe lista suspecţilor la crimă” şi altele...

“Un popor se naste si traieste prin viforul de credinta care sufla in piepturile si inimile celor de aceeasi lege. Si moare atunci cand linistea nepasarii sau nevolniciei a golit trupurile de orice vlaga si a secat sufletele de orice nadejde. Ati dovedit, ronani, ca neamul romanesc nu piere si nu va putea pieri; ca azi bate mai temeinic decat oricand in toate vietile romanesti o singura inima; ca toate bratele se ridica intr-o singura inchinare cucernica la un singur altar si se pleaca vanjoase, gata de lupta si de munca, pentru un singur tel: Patria!” (Ion Antonescu, Proclamatie catre tara dupa recucerirea tuturor teritoriilor romanesti, iulie 1941)

“Dac-as fi fost invingator, as fi avut statui in fiecare oras al Romaniei. Cer sa fiu condamnat la moarte si refuz dinainte orice gratiere. In felul acesta voi fi sigur ca voi muri pe pamantul patriei. In schimb voi, ceilalti, nu veti fi siguri ca veti mai fi aici cand veti muri.” (din filmul romanesc “Oglinda”)

“Cel mai preţios dar pe care Dumnezeu îl aduce Neamului este copilul. Darurile Cerului, trebuie cinstite cu mare îngrijire. Oricum va fi: bogat sau sărac, frumos sau urât, îngrijit sau părăsit, dotat sau nedotat, paşii lui trebui îndreptaţi pe acelaşi drum – lupta continuă către cinste. Să fie cinstit în toate. Din cinste se naşte: munca, bunacuviinţă, dragostea, cumpătarea, voioşia, seninătatea, bunătatea, jertfa şi chiar eroismul. Sufletul unui copil este cea mai plăpândă alcătuire, în care impresiile capătă ecouri uriaşe, ce se transformă în înclinări pentru o viaţă întreagă.” (din “Testamentul politic al lui Ion Antonescu” de Radu Mihai Crisan)

“[…] trebuie tinut cont de faptul ca Maresalul Ion Antonescu a elaborat o decizie prin care evreii nu au fost trimisi pe front, imaginând pentru ei o mobilizare pentru servicii civile, lasându-i astfel, practic, sa îsi continue activitatile lor cotidiene. Tot Maresalul Ion Antonescu a facilitat, prin documente, si punerea la dispozitie a mijloacelor de transport necesare plecarii evreilor în Palestina. Astazi, traiesc în Israel circa 500.000 de evrei originari din România, multi dintre ei plecând înca din perioada când la conducerea Statului Român s-a aflat Maresalul Ion Antonescu.” (Prof. Dr. Josif Constantin Dragan )