6 zile...atat a ramas din timpul pe care il voi petrece acasa, apoi voi pleca, lasand tot ce am aici pentru nimicul pe care-l voi gasii acolo.

Imi voi lasa camera, baia, persoanele ce au insemnat si inseamna enorm in viata mea(SI ASA VA FI MEREU), voi lasa cartile si micile cadouri primite de la cei dragi, imi voi lasa bunici, toate amintirile, copilaria si tot ce odata insemna 'eu'.

refuz sa-mi fac bagajul sperand sa mai pot amana plecarea. imi e greu sa o vada pe mama cum incearca sa nu-mi arate cat de mult o afecteaza plecarea mea. e ciudat sa-l aud pe tata cum ma cheama sa ma tina in brate, sa am roage sa pun capul pe pieptul lui asa cum o faceam cand eram mica. le e greu lor sa vada ca am crescut si ca ma desprind de ei, si imi e greu mie.

daca acum cateva zile abia asteptam sa plec, acum ma simt de parca as renunta la tot numai sa stau aici, asa cum sunt.

o sa-mi lipseasca mancarea facuta de mama si arta de a face cumparaturi cu tata; insa cel mai mult imi va lipsi Otilia, pentru ca e ea, pentru ca a fost mereu alaturi de mine, pentru ca ne-am batut, certat si spus cuvinte grele, pentru ca am impartit amandoua tot ce aveam(nu chiar tot), pentru ca ne aliam impotriva alor nostri, pentru serile de vineri cand ne uitam la un film si mancam chipsuri, pentru ca nu-mi va mai da reviste sa citesc, pentru ca nu o voi mai certa ca da banii pe prostii, pentru ca nu vom mai tranti usi....

si voi continua dar alta data...

[enjoy the music]

ceai

febra

pastile

nas rosu

servetele

ochii umezi.

toate astea

dupa ce am vrut munte,

dar a meritat

culori frumoase

vant

gasca simpatica

soare bland

poze multe

cantece

multa veselie

mure.

Ultimele indicii ca se duce si vacanta...

Nu era chiar inceputul de toamna pe care-l doream.

Detest cand persoanele la care tin primesc vesti deloc bune.

Dar cel mai mult cred ca ma detest pe mine, pentru ca nu am stiut niciodata ce sa spun cuiva care are nevoie de cateva cuvinte.

Astfel ca, fie nu aveau nevoie decat de cineva langa ei, fie s-au obisnuit cu mine si modul meu stupid de a pastra linistea cand nu e momentul.

astenie de toamna.

plictiseala...mare, mare

lene cat cuprinde.

19 zile

stuff...

bani...si bani...si IAR bani.

2 liste imense

nevoi mai speciale

sume direct proportionale.

gen: du-ma-n hypermarket si da-mi un card pe mana.