Because enough is never quite enough. What's enough?
In seara aceea a fost mai frig decat de obicei.
Nu ca as fi remarcat asta.
Nu ca mi-ar fi pasat.
Dar a fost.
Am simtit.
....
As fi vrut sa-mi pese.
Da, au trecut mai mult de 2 saptamani de cand sunt in Bucuresti si as putea spune ca e bine si ca sunt mai fericita ca niciodata, dar nu pot. Nu pentru ca nu as fii, pentru ca fata de alte persoane am o camera draguta de camin cu tot ce trebuie in ea, niste colege de camera dragute, colegii la facultate asa cum imi doream, amici in Bucuresti pe care ii ador, dar parca nu sunt eu.... nu ma simt eu asa cum eram la mine acum ceva timp.
Ma seaca faptul ca am crescut...si ca voi creste in continuare, ma doare cruzimea celor din jur si nepasarea, mi-e greu sa accept ca cei la care (am) tin(ut) atat de mult ma dezamagesc intr-un mod atat de patetic. Dar...da! si asta face parte din maturizarea mea; as spune ca astept sa treaca timpul, doar el e cel care rezolva tot, dar nu voi spune asta....ar insemna sa vreau sa treaca viata pe langa mine doar pentru a nu mai fi pusa in situatia in care trebuie sa fac fata persoanelor de genu...
Happy (not) 19 Oliv!