Suferinta este un aspect esential pentru experienta umana. E plin de intelepciune si sanatos.... in masura in care fericirea e sanatoasa. De fapt suferinta si fericirea sunt complementare si pe acelasi palier in experienta umana. De ce? Pentru ca fara suferinta, nu poate fii masurata fericirea... fara fericire nu poate fii masurata suferinta. Prin urmare nu poti fii foarte fericit fara sa fii fost inainte intr-o suferinta mizerabila.

Starea de fericire (sau suferinta) nu poate fii decat relativ la o stare opusa experimentata. Pentru vindecarea fericirii omul sufera. Cum poti sa inaintezi daca nu prin sufeinta? Daca cineva a fost fericit o fericire mai mare il vindeca? Mai e fericire o fericire care trebuie vindecata? Unde e limita dintre fericire si suferinta?

Fericirea-i un lucru marunt... e o aripa care vibreaza... Fericirea-i un lucru mic... un pitic ce danseaza.;)

Sa mergem undeva... la mare... nu, la munte... ba totusi la mare. Si la mare o ramas. Asa ca pe data de 25 iulie anul 2008, intr-o vineri dimineata, am plecat la sighisoara. Se intelege ca in Sighisoara-gara era enorm de multa lume... din cauza asta, la cerere, am trimis ora si numarul vagonului. Si coboara, frumos, baiatu din tren... si se uita in stanga... si se uita in dreapta... si apoi in stanga. Cade pe ganduri. Si dupa cateva milisecunde realizeaza ca, nu-l cheama Cornel-scris-cu-pixul-pe-un-carton... prin urmare avanseaza cu scopul de a observa un cap si doua maini de Teo agitandu-se :)... Yeeeey... Care Teo venise cu masina... 2x Yeeeey. Am batut sihisoara cam 500 de metrii, in masina, si am ajuns la mansarda de cabinet... unde dupa 3x Yeeey am fost cazat. Am facut un dus, dupa ce am fost “lasat balta” :P. Si apoi prima zi de festival... mai saracacios ca in anii trecuti si cu aceeasi lume multa (nu-mi explic)... Ce o fost deosebit o fost o polaie. Dupa cateva ore si dupa un fuck-it plouat pana la piele am hotarat sa trag un pui de somn (cred ca era prea devreme pentru deschiderea festivalului). Seara o fost muzica si party... si cativa oameni noi si amuzanti... si dupa aia inapoi la casa provizorie... am fost “supravegheat” cum se intinde canapeaua si somn. Apoi, eu plus 3, am luat trenul de dimineata spre Bucuresti... unde am vazut Lenny Kravitz. Care o fost... un... spectacol.

O urmat o mare turma formata cu scopul “inapoi spre gara”, pe jos, pe scurtatura. Aici aveam rezervat o banca jumate in mult prea indragita sala de asteptare pentru clasa a doua, cu aceeai oameni pe care ii poti vedea in orice sala de asteptare. Ei, si asa o trecut o noapte cu somn intermitent presarat pe alocuri cu... tigari? in gara Bucuresti-Nord-imediat-langa-springtime.

Si ajungem noi la ora... 11? inapoi in Sighisoara... eu, cel putin, am fugit la canapaeaua mea... ca pe la ora 2? trebuia sa-l recuperez pe Zoli din gara, ca sa putem purcede spre pranz-ul oferit cu generozitate... Multumim. Dupa un alt somn binevenit o fost dinou festivalul-cu-lume-multa. Care so incheiat cu “Scufita Rosie” un mega-genial-spectacol-de-papusi si sfarsit cu focuri de artificii. Si am plecat sa dormim, dinou, ca atmosfera ameninta sa devina tensionata... cred. Ultima zi in Sighisoara-parasita-de-festival... cu o “VAMA ZOLI”... another lunch, Multumim... niste poze intr-un parc... povesti... si tren spre mare. Afurisit de tren de mare... nu ma plang, compartimentul facea parte din categoria “celor mai confortabile compartimente”... 8 locuri, banchete din piele. Ma plang pentru supraaglomerare, si gelos pe fetita care dormea pe doua locuri... dar se poate sa fii fost doar o razbunare.

Mareeeee... in prima zi m-au impresionat personajele dornice de poze tip Hi5... mi-am oprit instinctul de regurgitare si am intors capul. In rest Costinestiul este exact asa cum era si anul trecut... totusi am inteles ca e putin obosit si palit de insolatie: GeoDasilva, meeeega discoteca tineretului, haide-ti la miscareeeeeee, vrea gagica mea la mare (plus alte mega evenimente, la teatru de vara de neratat), mega party doar in discoteca Ring... si presarati show-uri erotice in club Tropicanaaaaaa... amestecati pana la omogenizare si trage-ti apa. Asta o fost partea nasoala... Partea buna o fost concertele folk, plus (in ordine aleatoare)... Iris, Tandarica, Zdob si Zdub, Tapinarii, Ioan Gyuri Pascu & The Blue Workers, fragmente minuscule de Grimus, Pacifica. Printre astea aproape in fiecare seara (cam o saptamana) Delia, profesoara de informatica din arad, nu bea, nu fumeaza, a fost la Metallica si Iron Maiden... urmand Apocalyptica (zilele astea)... foarte foarte misto. Am aflat si eu ca statiunea Costinesti e incadrata de doua plaje de nudisti... si ca in statiunea Costinesti erau, pe vremuri, festivaluri de Jazz si film (la teatru de vara)... m-am revoltat, pentru ca si eu vreau.

Am fost indemnat sa ma fac profesor... am spus ca nu... de ce?... pentru ca sunt salarii mici... nu conteaza banii, pentru ca ai vara libera... asa ca m-am hotarat sa fac dinou liceul, in Arad. I wish I had profesori asa geniali. Anyway, ne-o promis ca ne duce la Unchiu Vanea, cand vine in cluj.

Intr-o vineri dimineata am zburat spre vama cu oprire si aprovizionare in mangalia. Acest oras Fantastic datand de mult timp... timp in care era cunoscut sub numele de Calatis, este oribil de enervant... de ce? Pentru ca are amplasat Penny Market-ul exact la periferie (e drept in directia vama veche)... nu-i nimic, aici pe scari, am primit 4 tigari cadou... de la un tanar belorus... foarte foarte simpatic (astfel mi s-o implinit un alt vis ascuns, cam a treia oara in doua saptamani)... Si cu cumparaturile facute, am urat Good Luck turistilor amabili si am taiat-o spre statie de autobuz/microbuz.

In continuare urmeaza una din retetele de urmat pentru a ajunge in vama free of charge: asezam bagajele jos si oprim primul autocar\autobuz care are drum spre vama... observam ca este plin si renuntam... ne asezam dinou bagajele si asteptam un autocar pe care sa scrie Bucuresti-Istambul. Intrebam frumos “Vama veche?”... in acest moment ni se face semn sa urcam repede... intrebam frumos “cat face?”... nu se raspunde “Unde mergeti?”... “Vama veche”... “Pai am inteles Varna”...”Nu, vama veche”... “varna”.... “Vama veche” (aici jocul ar trebui sa se incheie)... “Bine, va lasam la vama”... in sinea noastra “Fiuf”... si coboram la vama... e drept trebuie facuti cam 3 Km pana in Vama... dar e ok... Multumim din suflet Turcului amabil, si apreciem turcul. (o parte esentiala din aceasta reteta cred ca e dictia mea imperfecta, si disperarea involuntarea citita pe fata mea).

Asadar in Vama... pe plaja... dupa vreo 3 km... la umbra. Place zmeele. Am sunat frumos pe Teo si am aflat ca mai au vreo 2-3 ceasuri pana ajung... asta dupa in Hahahahaha. Situatia cerea mutarea cu tot cu bagaje langa un stalp, la folk you. Foarte misto la Folk you... la 21 si 7 minute am plecat de la Folk you... spre casutele pe langa care trecusem cu 3 ore mai devreme venind din vama. NE-AM CAZAAAAT... eu am mancat un copan... ca eu era foame... si fusesem invitat sa ma servesc. Apoi Florin Chilian, Adrian Ivanitchi... si somn...

A doua si ultima zi in vama a fost cu saltele... poze... un sarpe... alte poze... o binecuvantata mancare... si repetitii pentruconcert\recital... Foarte, FOarte, FOArte, FOARte, FOARTe... FOARTE misto concert... cu un Marius Tuca impresionat... si cu felicitari neexprimate in intregime. Felicitari... Ultimii bani dati pe mancare si alte chestii... si o geaca rupta la OCS.

In concluzie... Vama e so not Costinesti... adica vama castiga in mod detasaaaaat (nu cunosc vama cum era odata)

Si in sfarsit eu si zoli... ne-am trezit la 5 dimineata ca aveam tren din mangalia de prins... Multimiri infinite spre Florin. Lume nice pe ambele trenuri... povesti... coincidente... glume care imi aminteau de verile vechi... si aflat ca pe aeroportul Kogalniceanu aterizeaza o singura cursa de calatori... Constanta-Pisa... concluzia mea e ca de acum in colo se merita mersul cu avionul la mare... deci visez la o cursa Cluj-Constanta... Punct de la Cluj.