Mui se sparie cugetul de entuziasmul nespus al oamenilor din ziua de azi, de ieri si de maine.

Ii gasesti la munca, entuziasti in tot ce fac, ii gasesti la facultate, ageri participanti la toate activitatile care sunt side-project, tot ce e "main" fiind lasat la o parte. Ce e cu atata entuziasm? Unde e sictirul care te conduce spre succes? Ii vezi cum se straduie sa munceasca un pic peste norma, nu pentru sef, nu pentru salariu ci "pentru ei".

"Pot sa va car mapele? " "Ramanem dupa ora sa facem o revista a facultatii, care este inutila si citita de dracu si al sau alter-ego? " De unde rasare acest entuziasm, frate bun cu pupincurismul si var indepartat al trepadusiei? EI doresc cu tot dinadinsul sa fie remarcati prin eforturi suplimentare, storcand acel neuron de seva in loc sa-l implore pe cel vecin sa-i traga o sinapsa si sa economiseasca niste timp.

"Haideti sa facem ceva, sa organizam ceva". Cand aud de organizare turbez.... mereu cand a fost vorba ca o persoana oarecare sa organizeze ceva, s-a ales praful mai ales la nivel de facultate, scoala sau liceu. Nu poti sa o faci si gata? Nu dom'le, un grup de 3 persoane trebuie organizat... mergem sa cumparam o lada de bere? Trebuie sa ne organizam, sa stabilim cine ce bani pune, cine cara lada, ce bere luam, unde o ducem, de la ce magazin o luam etc.

Sargul acesta bovinesc il gasim in cadrul organizatiilor moka, care iti promit tone de experienta muncindu-te ca pe bivol. "Veniti sa faceti practica la noi, la agentia noastra de publicitate care nu produce nimic, la simulacrul nostru de redactie de ziar, la iubitul nostru Centru de Jurnalism Independent care scoate revistute de coltul chiuvetei".

Gata, gata cu gargara... Ma duc sa-mi organizez o pisare, molecula de urina dupa molecula de urina... cu mult sarg, peste program si in primul rand in sistem de ONG (fara profit). Fac asta pentru voi, in plus si pe gratis!