It's not important to have the right experiences, it's important to learn the right things....
Poate ca exista deja scrisa pe undeva si trebuia sa o pun ca citat, insa fiind exclusiv rezultatul invatarii experientiale, nu ma mustra constiinta ca n-o fac(la fel si in cazul blastului).Ar fi interesant sa detaliez procesul de invatare,mai mult decat interesant sa vad reactiile:P...sau nu.

Nu, nu e o reclama la haine sport....nici un indemn la renuntarea discernamantului, ci indirect o invitatie la reflectie asupra lucrurilor/persoanelor pe care le respingi.In momentul in care iti displace foarte tare o persoana,fara sa ai motive intemeiate, opreste-te si intreaba-te de ce?Pur si simplu continua sa interactionezi cu persoana respectiva si uita-te la ce se intampla in tine cand te intalnesti cu acele aspecte deranjante.Care sunt acelea?Dar mai ales de ce?...daca reusesti sa mergi suficient de mult in profunzime s-ar putea sa descoperi ca aveti mai multe lucruri in comun decat ti-ai dori....

Daca abordez tema din alt unghi, as putea-o rezuma la depasirea zonei de comfort(stii acolo unde-i bine si cald si esti tentat sa stai sau mai bine zis sa stagnezi...)..si nu nu vorbesc de fotoliul cel mai comod din casa.Sincer cele mai multe satisfactii le-am avut in urma lucrurilor pe care le-am facut, in ciuda retinerilor pe care le aveam.Chiar atunci cand oscilam intre sa plec acasa la mama sau sa merg intr-o excursie in care s-ar putea sa nu cunosc pe nimeni si sa fie conditii aiurea s.a....a aparut just do it....si a fost o experienta plina de sens si deschizatoare de drumuri.Si exemplele pot continua in acest sens....Acum nu spun ca n-o mai dai si-n bara.Insa de multe ori dintr-un esec ai mai mute de invatat decat de pierdut, asta chiar pe principiul ca orice sut in partea dorsala e un pas inainte....cu, conditia sa nu intri in categoria celor care inainteaza doar pe baza de suturi..(hm...da de ce m-ar deranja asa tare sa fiu in categoria asta)..glumeam...sau nu.Eh...asa pot sa va povestesc pana maine, dar pana nu incerci, nu crezi, nu vezi...sau ati incercat deja si n-ati mai ajuns sa cititi asta...

Intre a da lucrurilor sensul pe care noi il vrem si, nimic nu e intamplator voi ce alegeti?

Pana nu foarte de mult ma incadram in prima categorie, fara ca macar s-o chestionez.De ceva timp insa o pun la indoiala...Bine, nu va imaginati ca tind acum sa ma abandonez in bratele unui destin presabilit...no way,insa ma gandeam ca poate destinul nu-i chiar un concept inventat din teama de a trai si....explorez variantele,poate ma indrept spre fortarea unei noi limite, cine stie....sau doar n-aveam ce face in tren cand am scris asta in agenda()

Cum e pentru voi?Aveti in Univers un aliat care comploteaza pentru voi, sau credeti ca va faceti voi destinul, exploatand cum puteti mai bine oportunitatile in viata si atat.

P.S:Intrebare de 10 pcte.Care-i legatura intre teoria relativitatii si descoperirea divinitatii?

Nu cred ca se poate lauda nimeni cu o familie perfecta....insa asa cum sunt, fata de rude avem obligatia mai mult decat fata de prieteni poate, sa fim toleranti,binevoitori...cred eu.Cu toate astea...tocmai cei din familie saracii...recunosc ca mi-au suportat toate crizele de personalitate....toate razvratirile...si inca imi sunt alaturi in cautarile mele.Si de-asta m-am gandit ca poate merita mai mult....macar in ceea ce priveste atentia sau timpul acordat

Am inceput printr-un pariu intre mine si mami ce consta in a ne privi una pe cealalta non stop....si dupa 1 h si 25 min am castigat.Apoi am fost consilier pe probleme sentimentale pentru sora mea de 12 ani si finul de 6 ani...amandoi suferinzi din dragoste si gelozie.In weekendul asta mi-am vizitat bunicul din Serbia cu ocazia zilei lui de nastere....pe scurt am inceput prin a ma apropia de familia restransa....si pentru vara planuiesc organizarea unei reununiuni de familie...pentru familia din Serbia doar de data asta, ca nu cunosc nici jumatate din ea.Se pare ca am o verisoara fosta Miss Serbia si cine stie ce alte rude interesante.Nu ma astept sa fie usor....insa abia astept....Merci Maria pentru ca m-ai inspirat in asta.

Eh...pana una alta proba de foc o dau saptamana asta.....cu mama si bunica la mine in vizita.....toate 3 intr-un apartament.......e o premiera avand in vedere ca acasa desi locuiam impreuna nu ne prea intalneam..Mda e o provocare...si va fi fun....presupunand ca nu ne scoatem ochii.