vino tarziu

cand noptile sunt in plinatatea lor stranie

si cerul e dureros de albastru .

locuiesc la ultima rascruce,

unde gandurile,

dupa ce s au intretaiat,

se arunca in mare ...

cat

ai putea sa astepti

fara sa obosesti

asteptand ?

imi culeg in palmele muscate de vant tacerile si plecarile, mi e teama sa nu ma aud, sa nu ma simt, sa nu ma vad si ma cuprinde o pofta amara de ierburi abia incoltite, de dragoste .

unde apa saruta apa caut celula de paradis, caut samanta de inimi, caut culoarea ochilor nenascuti si glasul plans pe care l purtam ascuns intre flux si reflux.

am citit undeva ca taj mahal`ul e roz dimineata, alb seara, iar noaptea, cand apare luna, se transforma in auriu. taj mahal`ul poate semana cu sufletul meu astazi.

mi am cautat imaginea azi dimineata in oglinda si n am putut cuprinde decat o mare de roz. am rupt din ceea ce mi parea a fi fictiune si am trecut in realitate ptr a ma putea regasti o data ptr totdeauna.

ideile curg, se scurg si ajung aici sau pe o foaie inainte de a ma obosi eu sa le scriu. prea multe si prea incarcate si au incetinit zborul catre foaia mea si au tins spre alta lume.

alb ... curat, imaculat poate. lebede, gratie adunata, dar nu ptr mine. m am hotarat sa mi rup aripile catre un alt "tu" si catre o noua "eu".

auriul ma acopera cu glar, cu cantec, cu suflet, dar mai ales cu frunze de toamna. se astern intr un vals perfect, se asambleaza si mai au timpul si rabdarea de a se lasa citite. e noapte.

taj mahal`ul are un vals al sentimentelor pe care eu tocmai l am dansat .