În sfârşit m-am mutat cu toate catrafusele în Garsoniera de Idei, pe vecinica.ro .

O să mai fie câteva modificări de layout, dar esenţialul este deja acolo!

Vă aştept cu drag şi cu rugămintea să-mi ziceţi şi voi pe unde vă mutaţi după ce eliberaţi yahoo360, ca să rămânem în continuare vecini de online!

Azi chiar e ziua tuturor schimbărilor. Pe cât de mult nu-mi plac mie schimbările, pe atât de mult se încăpăţânează ele să apară în viaţa mea. Poate-mi sunt date ca un test!

Şi dacă vreau să fiu superstiţioasă (şi am să fiu, na!): lucrurile se leagă între ele printr-o misterioasă legătură - schimbările de azi sunt interconectate, pentru că s-au influenţat una pe alta. Când se termină, se termină amândouă!

De dimineaţă m-am îmbrăcat în ton cu amintirile. Mi-am luat aceeasi fustă de blugi şi acelaşi tricou, de atunci. Am văzut un profil de 360 updatat ultima dată pe 10 iulie 2008, exact în acea zi care urma să aducă cu ea o parte din viitorul care începe să devină trecut. Mi-am dat seama că nu spusesem niciodată ceea ce aveam în suflet, aşa că m-am apucat de scris: uşor melodramatic, dar sincer. Am dat sent la gânduri şi-am aşteptat... N-a fost un "adio", a fost un "la revedere".

Seara am aflat că e ultima zi şi pentru acest blog: yahoo360 se închide pe 13 iulie 2009. Am aflat că pot să-mi export blogul actual pe wordpress. Aşa că am dat fuguţa şi mi-am făcut un cont şi acum îmi downloadez arhiva blogului meu. Până mâine sper să fie mutat deja pe noua adreasă:

http://vecinica.wordpress.com/


Vă aştept acolo!

Contextele se schimbă, eu rămân aceeaşi: Vecinica!

Eu zic că e al şaselea simţ.

Am simţit de ieri ce urma să aflu abia azi. Undeva în adâncul meu am ştiut, dovadă şi gândurile şi temerile pe care mi le-am consumat ieri... N-am ştiut s-o pun în cuvinte senzaţia pe care am avut-o, dar am ştiut de atunci că va veni curând momentul!

Azi mi-am manifestat fizic regretul...în mod public.

Am în casă un megafan Photoshop. E aproape obsedat! E şi normal...

Pe mine, de obicei, nu mă pasionează obsesiile altora, dar pentru că la muncă văd Photoshop-ul deschis aproape non-stop, m-am hotărât să mi-l instalez şi eu acasă şi să-mi fac curaj să-l învăţ! De două zile fac tutoriale de pe www.photoshopromania.ro şi, surpriză, mă descurc!

Nu, nu vreau să învăţ Photoshop-ul ca să-mi modific culoarea ochilor în fotografii sau ca să-mi pun steluţe în păr şi nici ca să mă fac, peste noapte, Art director...Lui îi e frică, în glumă, c-o să-i fur pâinea de la gură! Pur şi simplu, prea era misterios pentru mine să-mi văd colegii în Photoshop cum manevrează shortcut-urile, layer-ele, funcţiile şi alte alea şi eu să mă uit ca mâţa în calendar...