Asta-i un post scris offline pe care am uitat acu vreo doua saptamani sa il afisez aici. Am dat peste el azi :)

A fost odata ca niciodata, fix in bull`s eye`ul inimii tarii ardealului, o ceata de studenti cum nu s`a mai vazut pe lumea asta. In primul rand, ca erau numai vreo 2… in al doilea rand, ca le placea, asa, o data sau de doua ori pe saptamana, sa mearga la teatru, ori singuri, ori cu prietenii.

Si uite`asa se face ca intr`una din zilele acelea, aflara mare veste mare: tocmai la marele teatru de`l arata avram iancu cu mana, de sus de pe columna lui traian (oricare dintre ei), se juca, aproape`n premiera, logodnicele aterizeaza la paris. Va`ntrebati poate, cum de intrara in posesia acestei mari informatii? Pai simplu, vanjosul TNC, la fiecare inceput de luna, raspandea mov si grandioase postere in toate cele patru colturi ale clujului. Pe langa asta, piesa avea parte si de postere proprii… dar asa, in plata domnului, dupa cum veti afla in curand.

Dar la casieria teatrului… ce sa vezi! Minune cum nu s`a mai intalnit… bilete la acest spectacol nu se vand. Pai cum asa? Ei… mai simplu decat ati crede. Marele balaur al clujului, ucigas de pui de gaina si mare negutzator, nimeni altul decat inegalabilul ONCOS, cumparase toate biletele pentru angajatii lui, precum si pentru cateii, purceii, copiii si rudele de gradul 1, 2 si 3 ale Domniei sale.

Hai ca nu`i asa mare tragedie… se joaca saptamana asta alte cele, nu`i bai… asa ca cei doi studenti cumparara bilete pentru alte doua spectacole, unul pentru marti si unul pentru miercuri, cum cel de joi era rezervat clasei muncitoare, mladitelor lui decebal, iscusiti macelari, ascutzite casierite si vanzatoare, geniale si brici PR`itze.

Dupa o lunga si intortocheata zi de marti, cu mare dorintza de catharsizare, studentul si studenta aflara cu mare suparare ca spectacolul se amana pentru alta zi. Da hai ca nu`i asa mare tragedie...

Dupa o lunga si intortocheata zi de miercuri, cu aceeasi dorinta de catharsizare, plus oareshce adaosuri din dreapta si stanga, studentii ajunsera la casa de cultura a studenilor (care nu era domiciliul lor, cum s`ar putea deduce eronat :P), unde alaturi de alti doi prieteni il urmarira pe gyuri-pascu timp de o ora jumatate facand pe vicontele. Dar vai, pe langa faptul ca ionescu oricum nu-ti da prin definitie acces direct la o binemeritata tihna sufleteasca, punerea in scena a fost pe jumatate grotesca, pe jumatate kitsch, pe jumatate teatru. Nu va speriati, doamna, e groaznic! Parol. Da hai ca nu`i asa mare tragedie...

Si ziua de joi veni, iar studentii incropira un plan diabolic. Insetati de razbunare, se hotarara sa isi faca dreptate. Insa continuarea povestii, in alta zi... Oricum, ca sa stric tot farmecul (de este asa ceva la mijloc), va spun de pe`acum: oricum nu`i asa mare tragedie...