Inca nu mi-a gasit nimeni tiparul. Si pe cei care mai spera sa-l gaseasca, ii sfatuiesc sa se ocupe cu lucruri mai importante. Daca iti par simpla, vei constata ca fiecare pas inainte pe care il faci in a ma descoperi, te duce intr-un labirint intortocheat. Daca ma prinzi intr-un moment in care "stralucesc" complexa si alambicata, mare ti-o fi mirarea cand vei descoperi ca de fapt nu exista om pe lume mai usor de iubit, si mai bun de tinut aproape. Un lucru e sigur, nu-ti voi fi niciodata indiferenta: fie ma iubesti, fie, fugi cat mai departe de mine.
Calma si linistita, pot sta in coltul meu fara sa ma observi, dar fi sigur ca te studiez eu pana-n maduva oaselor, si tie sa ti se para ca nici nu te-am vazut! Pot fi subtila cand am chef de joaca, sau directa cand vreau sa aflu ceva si vreau sa aflu repede! Pot sa rosesc sub o privire de-a ta, si ma pot topi sub o mangaiere blanda, la fel de bine cum pot sa te infrunt privindu-te in ochi si tu sa intelegi ca mana aia ratacita trebuie sa plece de-acolo daca o mai vrei! Pot sa-ti spun sa te opresti, sau pot sa-ti spun sa revi, fara sa folosesc vreun cuvant! Pot sa iti insir verzi si uscate si sa te gandesti doua zile ce-am vrut sa spun. Pot sa fiu clara si concreta si sa te speri. Calda si surazatoare, ondulata si luminoasa ca un rasarit de soare in mijlocul verii, si totusi rece, calculata, serioasa si inabordabila. Puternica asa incat sa nu-mi vezi teama si oboseala, doar pentru ca nu e timp sa ma tem si sa obosesc, si totusi ma frang ca o trestie sub indiferenta ta, fara cuvantul pe care l-as fi dorit si ai uitat sa-l spui, fara privirea care sa-mi spuna ca sunt tot ce ai mai drag!
Anormal de normala si totusi provocator de "altfel"! Cu zambetul pe buze si plina de umor cand toata lumea e incordata si nervoasa, trista cand totul s-a rezolvat si pot rasufla usurata. Eu abia atunci ma tem. In cautare de nou, obosita de monotonie, privesc fiecare dimineata altfel, si incerc sa-mi fac serile sa nu semene una cu alta. Impulsiva si nerabdatoare, pun intrebari si aflu ce n-as fi vrut sa aflu atat de direct, si sunt atat de nehotarata in a accepta un compliment sau o recunostinta pentru o treaba bine facuta. Tanjesc dupa un strop de dragoste, dupa un cuvant frumos si cand il am, cred ca se potriveste mai bine alteia si incerc sa te fac sa vezi tocmai bucatica aia de suflet care nu ma face demna de laude. Mi-e dor sa ma mangai, as alerga kilometri intregi sa ma vezi, sa ma iei in seama, sa te vad uimit, incantat, uluit, si cand te vad asa ma tem si alerg kilometri intregi inapoi sa ma pierzi din ochi! Daca imi spui ca te pune pe jar bluza mea rosie, n-o mai port cand ma vad cu tine, dar o port cand nu ma simt sigura pe mine! Daca imi spui ca iti place cand imi musc buzele, in timp ce imi caut replica, iti gasesc o ocupatie asa incat sa nu ma mai studiezi! Daca imi spui ca te invaluie zambetul meu, nu-l mai vezi, decat cand simt ca te indepartezi! Da-mi place ca-mi spui! Nu vreau sa-mi las mintea sa creada ca sunt frumoasa, si totusi stiu care-mi sunt atu-urile, si cand am chef, stralucesc pe o strada pustie, sub o umbrela, sau fara ea, desculta pe trotuarul cald, prin mijlocul orasului fara sa-mi pese de priviri, claxoane si fluieraturi. Si stiu ca privirea mea aruncata peste umar, te poate face sa visezi zile in sir, si mai stiu ca in parul meu se joaca imaginatia ta, nascand tot felul de scenarii, dar te privesc drept, si rece, si-mi adun orice suvita de par salbatica intr-un ghemotoc neglijent, si tu razi si-mi spui ca n-am rezolvat nimic cu asta, in timp eu imi doresc sa nu ma iei in serios si sa ma saruti daca ai chef sa ma saruti, sa te joci electrizant prin parul meu daca asta vrei sa faci si sa ma tii in brate chiar daca pentru asta trebuie sa ma prinzi mai intai!
Si as mai vrea sa ma doresti cu toata fiinta ta, si as vrea sa-ti raspund exact la fel, dar eu cand vreau ceva, vreau tot, asa ca fa bine si joaca-te cu mine si arata-te neinteresat si indiferent si nu ma speria cu privirea ta prea indragostita si cu mainile tale prea nerabdatoare, pentru ca fug in celalalt capat al pamantului, numai sa nu-mi topesti poleiala sub care ma ascund. Si ia-ma usor, si ademeneste-ma, si vorbeste-mi soptit in timp ce pasesti alaturi de mine, in bucuriile si intristarile mele, si iubeste-ma si darama-mi zidurile in spatele carora imi ascund frumusetile si visurile......si cand ai reusit sa ma faci sa visez la tine, cand iti caut privirea sa-mi spuna ca sunt valoroasa in ochii tai, cand ma asez aproape de tine timida pentru ca imi doresc o mana dupa umeri, cand mi-e dor de tine si recunosc asta, cand n-as mai pleca desi se face noapte si frig........atunci fa cumva si trece-ma pe numele tau, inainte sa ma tezesc! Daca intr-o dimineata ma voi trezi si te voi gasi langa mine, daca ma vei convinge ca esti al meu, daca voi descoperi ca sunt a ta, ma voi cuibari in bratele tale, imi voi arunca masca cu care i-am pus pe fuga pe toti, ani intregi, voi sterge amintirea singuratatii mele, si ma voi trezi la viata! Voi fi a ta cu tot ce am neprivit, neatins, vor fi ale tale toate mangaierile neindraznite, toate sarutarile pe care n-am vrut sa le risipesc, toate privirile pe care mi le-am ascuns in spatele ochilor, pentru a nu fi stiute, exploatate! Voi fi iubita catre care vei alerga de fiecare data, si vei fi barbatul dorit, asteptat si iubit, cat inima va mai bate inauntrul meu! Voi ramane la fel de imprevizibila si totusi vei avea senzatia ca ma cunosti de-o viata, voi fi foc si apa, vulcan pe care vei sti cum sa-l domolesti. Salbatica si totusi atat de usor de linistit...voi arde pana la capat. Intr-o zi ma voi stinge, voi disparea la fel cum am aparut, dar voi lasa in urma mea amintirea unei iubiri asa cum nici-o alta nu a mai facut-o!