De Mircea Eliade

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu “cand nu ascunzi nimic” celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.

http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68612-dragostea-care-ne-indumnezeieste

Dumnezeu inseamna tinta si garantie a vietii noastre. Dumnezeu este stapanul vietii noastre si, ca atare, e tinta noastra - ca dorinta de a fi liberi, traind. Pe Cruce spusese: „Parinte, in mainile Tale Imi dau duhul Meu”, iar dupa Inviere a lamurit Mariei Magdalena ca e in drum spre Tatal. Tinta Lui e Tatal - Taina a vietii noastre, care este dragoste. Tatal e perfectiunea sau tinta ratiunii noastre de a fi. „Tatal Meu e dragoste. Eu sunt expresia acestei iubiri, care e Tatal Meu. El este si pentru voi Tata, cum este si pentru Mine.”

…

Ce inseamna Dumnezeu? Inseamna dragoste, viata, si ceea ce inseamna pentru El, Dumnezeu, a spus ca trebuie sa insemne si pentru noi. Daca El spune asta, atunci unde ne aflam noi, cand ne tot targuim daca sa mergem la Dumnezeu, sa tinem seama de El, sau nu? Mantuitorul spune ca, fara aceasta inaltare la Tatal, nu este; El este, pentru ca este Tatal. „Si voi, cu Mine impreuna, porniti spre a fi vii”.

Ce a insemnat pentru Hristos Tatal, inseamna si pentru noi. Daca Dumnezeu a insemnat pentru Hristos dragoste de oameni, la fel si pentru noi sa fie. Hristos Se inalta la dragostea de oameni, a Tatalui, Care este Dumnezeu. „Dumnezeul Meu e dragoste de oameni. Si al vostru tot asa trebuie sa fie: dragoste de oameni. Dumnezeul Meu e acelasi cu Dumnezeul vostru, e dragoste de oameni, lucratoare.”

…

Dumnezeu este viata, dragoste, pe care noi trebuie s-o realizam asa cum este El. A crede in Dumnezeu inseamna a te inalta la nivelul dragostei pe care El o reprezinta. „Tinta Mea e sa fiu dragoste - cum e Tatal - si, daca tinta Mea e aceasta, inseamna ca dragostea spre care tintesc Eu e Dumnezeul Meu, e ratiunea Mea de a fi, si atunci Ma sui la Tatal Meu”.

…

Aceasta am descoperit, ca Dumnezeu inseamna aspiratie neincetata de a ne mentine dragostea desavarsita, ca a Tatalui. Asta inseamna a-L avea pe Dumnezeu. Cand nu-i asa, nu putem zice ca-L avem pe Dumnezeu. Pe El Il avem numai in masura in care duhul nostru face efortul de a cauta, de a dovedi ca nu are ratiunea de a fi cineva care nu se urca la nivelul dragostei dumnezeiesti, de vreme ce se poate urca acolo. „Eu stiu ca se poate. Veniti dupa Mine, caci Eu urc acolo”.

…

„Dumnezeul Meu e Dumnezeul vostru. Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru este dragoste si Eu M-am facut dragoste ca a Lui, iar voi la fel sa va faceti, cu Mine impreuna”, si aceasta este indumnezeire. Efortul de inaltare de la conceptia mea la conceptia Mantuitorului, referitor la viata, aceasta e ratiunea noastra de a fi, e dumnezeirea in noi.

…

Omul ori e dumnezeiesc, ori nu este deloc. Trebuie sa avem grija cum vorbim despre Dumnezeu, caci a vorbi despre Dumnezeu inseamna a ne juca cu propriul nostru suflet. Daca neglijam legatura cu Dumnezeu ne desfiintam pe noi insine.

…

Aceasta e toata taina si, daca am sti de la inceput, am sti ca nu mai e cazul sa ne permitem delasari, amanari, odihna, pe parcursul vietii, nici o clipa. In continuu am tinde spre aceasta impreuna-lucrare a inimii noastre efectiv cu Dumnezeu. Impreuna-lucrarea noastra cu Dumnezeu constituie insusi sufletul nostru, fiinta noastra, ratiunea noastra de a fi.

…

Dumnezeu inseamna tinta, pe viata si pe moarte, de a ne mentine la inaltimea dragostei dumnezeiesti, in relatiile noastre cu oamenii. „Pentru Mine si pentru voi toti, asta inseamna Dumnezeu: tinta de a fi dragoste ca a Tatalui Meu, cum sunt Eu. Si voi veti fi ca Mine, dragoste.”

Doar de aceea ne impartasim cu El: ca sa fim ca El. „Daca nu sunteti ca Mine, desavarsit exprimand taina dragostei Tatalui, nu sunteti nimic, nu aveti viata in voi. Puteti fi ca Mine, caci de acum va impartasiti cu Mine. Daca nu sunteti asa, nu aveti viata in voi.” Auzim cuvintele acestea cu impresia ca sunt pura teorie si comentam ca asa ceva nu se poate. Dar a spus-o El: „Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru: tinta Mea si tinta voastra aceeasi este, de a fi neincetat viata dragoste activa..” si acest adevar tulburator il incredinteaza Mariei Magdalena, sa-l transmita ucenicilor.

…

Spune clar Mantuitorul asta, prezentand-o ca pe un fel de raport intre El si Tatal, pentru ca din acest raport sa intelegem si raportul intre Hristos si omul care se indumnezeieste prin acceptarea lui Hristos, primindu-L ca viata in el, caci de aceea a fost Hristos trimis in lume, sa-i fie omului viata, suflet.

Zice: „Ma sfintesc, ma indumnezeiesc cu Tine”. Avea El oare nevoie sa spuna ca se indumnezeieste? Nu era si El Dumnezeu? Si totusi afirma ca are nevoie sa Se indumnezeiasca cu daruirea Lui sau cu inaltarea Lui in Tatal, in dragostea Tatalui.

...

Nu-i vine omului sa creada ca poate fi dumnezeiesc cu inima lui, intocmai ca Dumnezeu. Mantuitorul ii propune aceasta stare la tot pasul si insista: „Uitati-va la Mine si, uitandu-va la Mine, Il vedeti si pe Tatal Meu iubind. Voi, aievea, ca si Mine, ca si Tatal Meu sunteti.”.

Nu le vine oamenilor sa creada si de aceea nici nu se apuca de o lucrare serioasa, aceea de a-si pune inima-n miscare, obligand-o sa fie atenta la prezenta Sfintei Treimi in noi, in taina lucrandu-ne dragostea la care noi insine colaboram si o lucram intocmai, dumnezeieste.

...

Ca si cum intre mine si intre aproapele meu ar fi relatia: Dumnezeu il iubeste cum Il iubeste pe Fiul. Cand eu iubesc pe aproapele il iubesc cu iubirea lui Dumnezeu, Care mi se face mie viata. Si adaugand, zice: „Parinte, pentru ca oamenii sa devina dragoste ca si Tine, Eu ma voi salaslui in ei, Eu personal, sa le fiu inima iubitoare, cum esti Tu, iubindu-i, incat oamenii sa se iubeasca unii pe altii cu iubirea Mea in ei, cu iubirea Mea adevarata, neindoielnica”.

Si cand exista aceasta conditie, pe care Mantuitorul a urmarit-o in toata lucrarea Lui, aceasta unime de sens a vietii ca dragoste intocmai cum e a Fiului fata de Tatal, cum e a Tatalui fata de Fiul si cum e a oamenilor: ca a Tatalui si ca a Fiului, unii fata de altii, din aceasta unime de tensiune, de continuitate de dragoste, se constituie de fapt fiinta, sufletul omului.

...

Cum se poate realiza practic aceasta formula suprema de existenta harazita omului? Mantuitorul sugereaza ca se poate, fiindca omul are putinta de a intui aceasta frumusete a cautarii binelui lui Dumnezeu, de a intui necuprinsa frumusete care este in intentia lui Dumnezeu salasluit in noi. Avem acest simt duhovnicesc, numai sa-l punem in lucrare.

Sa incepem fiecare zi cu dorinta de a face numai bine, de a bucura sufletele semenilor nostri. Cum? Prin simplul fapt al salutului, de exemplu. Te trezesti din somn si ii saluti pe oameni. Il salut pe primul om iesit in cale, cu trairea launtrica, emotionala a faptului ca sunt una cu Dumnezeu Care a creat viata. Cand salut, pun in salutul meu, in mod nevazut, atata duh de pretuire a omului, incat in inima mea se produce o explozie de buna dorire pentru omul din fata, buna dorire pe care, dinauntrul meu, Dumnezeu ma impinge sa i-o si dovedesc.

...

Ziua e trairea cu Dumnezeu in desfasurarea ei. Ne-am proiectat dimineata ce avem de facut si Dumnezeu ne da lumina in care sa ne desfasuram, impreuna cu El, inima noastra. Si, apoi, cand ne gandim ca mai avem de spus si altora!

...

„Hai cu mine, Doamne, ca Te-am inteles. N-am bagat de seama pana azi, dar acum pricep. Hai cu mine, sa vezi ce-am inteles din ce-am aflat de la Tine ca am de facut!”

Parintele Miron Mihailescu