revin... nu am mai scris de multa vreme pe aici, insa este o experienta traumatizanta pe care am trait-o ieri...
inca nu cred ca mi-am revenit in urma ei, insa cred ca e bine sa scriu inca in starea asta...

ieri, taica-miu nu se simtea grozav. el urmeaza si un tratament care l-a cam anemiat, insa se si opintea sa mestereasca ceva in bucatarie.... la un moment dat o aud pe maica-mea strigandu-ma. am venit alarmat in bucatarie. pe jos, zacea taica-miu care cazuse tremurand usor, cu ceva spasme. ma arunc, il intorc pe o parte, sa nu-si inghita limba. incepuse sa respire greu, horcaind... il iau in brate, ii dau cateva palme, ii simt corpul rigid in brate.... urlu la el, maica-mea urla si plange speriata.... dupa cateva momente de soc si groaza, incepe parca sa isi revina. ne zice cu greu ca e ok, insa il simt ca nu e chiar asa.
maica-mea spune sa il luam pe sus si sa il ducem pe pat. il iau, il ridic, insa picioarele ii cedeaza. il culc din nou pe jos. i s-a facut rau din nou, poate chiar mai rau.... nu trebuia sa il ridicam asa rapid de acolo.... il vad cum isi da ochii peste cap, apoi ii inchide. nu mai rasufla, nu mai misca.... ii dau palme, urlu la el, in timp ce maica-mea suna la salvare. aia abia o inteleg, pentru ca urlam amandoi la taica-miu sa nu... in fine, sa nu ne lase... :-(
disperarea mea creste in cateva fractiuni de secunde spre groaza ca l-as putea pierde. nu mai misca, nu mai face niciun gest. mecanic, incep sa ii fac masaj cardiac si ma apas pe pieptul lui, in incercarea disperata de a-l face sa reactioneze. incep resuscitarea si dupa doua sau trei apasari il vad ca incepe sa miste, ca trezit brusc din somn. se uita cu ochi ficsi la mine, ca si cand as fi fost un strain. e debusolat, insa TRAIESTE...
ma opresc din urlat, il iau in brate si ii tin capul pe spate, ca sa poata sa respire. incepe sa isi revina... il las pe spate, pe gresia din bucatarie, ii aduc o perna. e ud, pentru ca mama l-a udat cu apa pe fata. eu tremur necontrolat si nu imi revin din starea de panica...
il lasam intins, de data asta nu-l mai ridicam. greul a trecut, insa panica a fost uriasa si nu cred ca pot sa descriu aici ce am simtit, ci doar sa povestesc cum s-a intamplat si cum am trecut prin unul dintre cele mai dificile momente din viata mea...
a venit si smurdul, care a gasit mai greu blocul nostru, care e oarecum ascuns.... tata se simtea mai bine si avea puterea sa glumeasca. a refuzat internarea pentru ca, zicea el, isi revenise... da, greul trecuse, insa... cu ce spaima?!?
nu mi-a fost atat de teama nici in afganistan, nici in alte conditii asa cum mi-a fost acum, cand tineam trupul inert al lui taica-miu in brate... nu am simtit fiorul ala incredibil al mortii si golul ala imens pe care il ai in fata ei niciodata atat de pregnant ca acum. de data asta am avut noroc.
tata va intrerupe tratamentul ala care il ajuta sa treaca peste hepatita, mai ales ca virusul a disparut, conform ultimelor seturi de analize. insa pentru ca i-a facut atat de mult rau, am decis sa intrerupa injectiile.
azi a stat sub perfuzii si va repeta experienta lor inca 3 zile, sa se repuna pe picioare...

am simtit nevoia sa scriu toate lucrurile acestea. nu pentru cei care citesc, ci pentru mine. vreau sa imi amintesc de momentul asta de fiecare data cand am sa uit ca ai mei au imbatranit si ca intr-un fel sau altul trebuie sa le fiu aproape...
ma sperie intrucatva neputinta asta a batranetii si tresar de fiecare data cand imi suna mobilul si vad numarul de acasa, sau mobilul maica-mii...

ma duc acasa acum, sper sa fie bine in continuare....

Institutul Polonez organizează la Muzeul Naţional de Istorie a României (Calea Victoriei nr. 12, Bucureşti), expoziţia "Solidari cu România."
Vernisajul va avea loc marţi, 20 ianuarie, ora 12:00.
Scopul acestei expoziţii nu este prezentarea exhaustivă a ajutorului acordat de Polonia, ci o încercare de a privi zilele acelea dramatice prin ochii participanţilor la expediţia care a pornit din Poznan vineri, 29 decembrie 1989. Ea transporta medicamente, materiale medicale şi alimente. Cei cinci participanţi ai ei: Robert Kaminski, Józef Kowalewski, Przemyslaw Walewski, Maurycy Klopocki şi Jan Kolodziejski şi-au propus nu numai transportarea ajutorului la faţa locului, ci şi imortalizarea pe peliculă video şi în fotografii a chipului României la răscrucea anilor 1989/1990. Este, evident, o imagine subiectivă, o înregistrare a României din acea perioadă dramatică făcută din perspectiva unui străin. Institutul Polonez speră, însă, că ea va constitui o completare importantă a patrimoniului memoriei istorice româneşti.


Cu prilejul vernisajului, va avea loc lansarea albumului realizat în condiţii grafice de excepţie, cuprinzând fotografii din expoziţie, editat de Institutul Memoriei Naţionale din Varşovia (IPN - Instytut Pamieci Narodowej) .
Organizator: Institutul Polonez www.culturapoloneza.ro
Parteneri: Institutul Memoriei Naţionale (IPN) - Filiala Poznan, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR), Muzeul Naţional de Istorie a României.

Expoziţia este pregătită de Konrad Bialecki, Jan Kolodziejski şi Filip Lesniak.

În deschidere vor vorbi:
Crişan Muşeţeanu, Director General al MNIR
Jaroslaw Godun, directorul Institutului Polonez.
Janusz Kurtyka, presedintele IPN
Stejărel Olaru, director al IICCR (Institutul de Investigare al Crimelor Comunismului din România)

Dragi prieteni,

dupa cum am anuntat in postul anterior, incepand de astazi si pana vineri, voi strange jucarii si hainute de iarna pentru copiii din Kandahar, Afganistan.
Multumindu-le inca o data celor care deja si-au exprimat dorinta de a ajuta, le transmit tuturor celor interesati sa intinda o maca copiilor afgani ca le stau la dispozitie pentgru detalii si lamuriri.
Orice jucarie, orice caciulita sau fular conteaza, le este frig si nu au cu ce sa se joace, la varsta la care noi bateam maidane si aveam de toate....

In numele lor va multumesc si va asigur ca in iarna asta friguroasa din Kandahar, peste 200 de copii se vor bucura stiind ca cineva de aici s-a gandit pret de o clipa la ei....

khuda hafiz!

Dragi prieteni,

va anunt ca incepand de luni, 8 decembrie si pana vineri, 12 decembrie, voi strange jucarii si hainute de iarna pentru copiii din Kandahar, Afganistan. Undeva dupa 15 decembrie ma voi duce cu un transport umanitar la fata locului, la micutii care nu au nici caldura, nici jucarii de vreun fel.
Tocmai de aceea, daca nu va cer prea mult si vreti sa ii ajutati, o puteti face daruind jucarii care nu va mai trebuie sau haine pentru copii pe care le puteti lua de la prieteni, rude, vecini samd.
Ganditi-va ca ei s-au nascut in plin razboi, fara nicio vina. Le-au murit parintii, ucisi de talibani, de minele anti-personal sau de explozii ale unor sinucigasi.
De aceea, incepand din 8 decembrie, intre orele 10.00-20.00, va stau la dispozitie si va astept la Trustul de Presa Ringier, Str. Dimitrie Pompeiu nr.6, sect. 2 (zona Metrou Pipera). Pentru detalii si lamuriri va stau la dispozitie si va pot lasa un nr de tel just in case.
Poate pentru noi nu inseamna mult o jucarie de plush chinezeasca, insa ganditi-va ce inseamna ea pentru o fetita care nu stie ce e Barbie, iar baieteii vad soldati de-adevaratelea, in loc sa se joace cu ei ca jucarii....
In numele lor va multumesc si daca vreti sa ii vedeti, accesati link-ul de mai jos:

www.afghanistan.carbonmade.com

Cele bune!

Florin