Ne evacueaza de pe Yah00 360...apparently, the service will become unavailable starting with July.

Din decembrie 2005, am scris aici tampenii, refulari, comentarii, istorioare si multe chestii cu zahar and I think everything has served its purpose at the right moment. 3 ani si jumatate a locuit aici sufletul meu :). De acum incolo, trebuie sa mi-l culeg si sa platesc chirie in alta parte. :)

Nu stiu altii cum sunt, dar deja mi s-a luat sa fac rezumate in 3 cuvinte si 30 de secunde la ceea ce am facut, vazut, invatat, auzit lately..... "Si cum e in America? Si care e concluzia la care ai ajuns dupa un an? Sunt curios/curioasa sa aud/ sa vad/ sa citesc".

You know what? Cuvantul "concluzia" acolo drives me insane. In primul rand pt ca e mare diferenta intre ceea ce vreti voi sa auziti si ceea ce pot eu sa spun in jumatatea de minut in care sunteti interesati de asta. In al doilea rand, nu o sa rezum sau sa ajung la vreo concluzie deocamdata pt ca inca mai e destul timp de tras concluzii, iar concluzii se trag doar la sfarsit.
Si in al treilea rand, cand la asemenea intrebari online li se mai pune si ":P" , mi se pare ca suna a assignment for a class. Nu ma deranjeaza curiozitatea, dar tonul in care e formulata intrebarea si cuvintele care o mai insotesc woke me up from my deep slumber of several months and determined me to write a damn blog post about it.

Nu e nimic rau in asking questions sau in a fi curios sa auzi un raspuns, dar mi se pare deja ca unii isi stiu deja raspunsul la propria intrebare si eventual cand primesc un raspuns care nu convine parerii, incep in comentarii rautacioase.... asta e deja prea mult. E asa de greu sa mind your own business?

Scrie prin cartile de antropologie de "people living in cross cultures", adica de persoanele care au crescut intr-o cultura, se muta in alta si iese un hodge-podge de toata frumusetea. Se pomeneste chiar exemplul unui tip, grec la origine, care se muta si incepe sa traiasca intr-un mediu unde se vorbea engleza si apoi incepe o intreaga discutia despre cum mintea lui era wired sa functioneze in greaca, dar apoi, incetul cu incetul incepe sa functioneze si pe engleza, iar mai apoi numai pe engleza. Faptul ca incepe sa vorbeasca numai in engleza ii schimba nu numai wires lingvistice ci si celelalte tipuri de wires; incepe sa realizeze niste legaturi, apoi se pomeneste ca lumea nu mai putea recunoaste in vocea lui vreo urma de limba straina, other than english of course.

Era once intr-un reading pt Sat un fragment dintr-un roman cu o tipa care se intoarce din America in Franta, dupa multi ani de survivre numai in US. Incepe fragmentul cu descrierea aeroportului din Paris care aparent se schimbare, which is the first thing that strikes. Apoi isi gaseste o camera la un hotel, ca sa doarma peste noapte acolo. nu stiu de ce nu doarme in propria casa dar ma rog...
fragmentul se termina cand ea lipeste nasul de geam, geamul ud de la atata ploaie si ea se uita la luminile din zare si ofteaza " and that night she felt like she was the only human being alive in that city"...

I keep getting this feeling every single night; in primul rand, pt ca radacinile mele aici nu sunt radacini. Sunt doar niste interactiuni cu niste straini ( unii americani, altii romani, etc) si cam atat. Unii din ei sunt capabili sa isi vanda parintii pe tava si odata aterizati pe meleaguri americane (unde abunda lumea de desteptaciune, recycling ideas si mancare aruncata din dining halls pt ca vine break-ul si trebuie sa golim frigiderele cu totul). Cu asta, eu nu sunt de acord.

La mine aluatul plange mereu in sine lui; pt ca it's losing its religion. Nu are de ce sa se tina; acum acasa vibreaza niste sunete straine mie, iar aici vibreaza totul in jur, dar nimic pe tonalitatea mea. Ascult melodia, dar sunetul ei trece pe langa mine. Dar daca ascult, nu inseamna ca pot sa o si judec; I can't.

Legaturile dintre oameni pornesc de la niste experiente traite in comun; living it together with them. Daca nu e momentul, nu e nici aceea apropriere. Don't come to me sa imi spuneti ca cu messul si cu telefonul se rezolva totul; tocmai, ca nu se rezolva. Si daca vi se pare ca da, atunci cadeti in categoria aia de mai sus. Vreti sa uitati ce este in urma? Fine, do that dar nu contaminati cu ipocrizie pe cei care sunt mai 'fraieri' si sufera in silence. Asta e aluatul meu, again I am its molder and its sole caretaker. Eu ma uit la tine cu dispret, tu te uiti la mine cu dispret.

Foarte bine asa, cel putin suntem siguri ca nu vom putea ajunge la un acord vreodata. Macar asta e o certitudine...

Probabil ca totul devine exponential de greu pt ca are legatura cu un orasel mic, un campus uitat de lume, unde fara masina, nu ai cum sa ajungi undeva concret. Asta adauga si mai mult la izolare; the typical American small town nu e pentru mine; o spun eu venita din Slatina.Vevertie si statiuni cu lac si gaste pe langa are not for me; da e frumos, da nu vine nici naiba prin campusul asta, but .. I don't have a car, I don't have a licence to drive on these roads si masinile nu stiu sa faca o depasire pe drum pt ca nu au suficient timp sa faca asta ( mereu apare cate vreo masina) si nu stiu cum e sa iti apara o caruta in drum, ca atunci sunt sigura ca ar invata sa o faca.

Repetir, poate e just a local situation. Dar eu nu pot sa nu ma gandesc la imaginea tipei aruncata din nou intr-un paris solitar, feeling like she was the only human being alive on that night.

Losin my religion incetul cu incetul. Sau poate totul dintr-o data.
crap

Crucify myself... every every day.