BANSKY

that was then, this is now




nu e un pictor faimos, e cunoscut, mai ales, ca graffiti writer, e de fapt un artist contemporan cu un impact extraordinar la public. Traieste in Anglia, dar mesajele sale au aparut in diverse locatii din lume.

http://www.infectiousvideos.com/index.php?p=showvid&a=playvid&sid=1699&cr=hotplay&r=
imagini filmate in Palestina

si site-ul lui, care merita un click, in lumea asta virtuala in care ne invartim si ametim. s-ar putea sa gasiti lucruri foarte interesante

http://www.banksy.co.uk/menu.html



Altii ar spune ca e deja un artist consacrat pentru ca lucrarile sale au fost vandute cu zeci de mii de lire sterline la Sotheby's or Bohams. Sunt niste indivizi care-au auzit ca asta are succes, cik'i fain si treburi de genul si hai sa ne tragem si noi un Bansky. Dar mai bine sa-i lasam in treaba lor.




- re - considering - reality - these very days


BANSKY: unknown




fenomenul Bansky va continua atat timp cat va ramane subversiv, cat timp va fi capabil sa se reinventeze sau doar sa surprinda la fel de bine o realitate. a noastra?

WE are caught nowadays in this ‘world wide web’, typing IT all the time. this is the new-world. The rules that could determine who is out and who is in the web go missing. There are not that many ways out of the web, just a way in. A thing once lost will be hard to reclaim, especially when we are talking about one’s identity. The show of the alteration of individuality in mere individuals is being played today on every stage of the world. the stage is our room. We keep telling ourselves that we are different, completely different, but is that really so? There are no longer that many things that could differentiate one person from another and those particular features that still exist need to be eliminated in order to arrive at a state of similitude which will give all of us a feeling of confidence. I am not implying that this situation is good or bad. There are no longer such dichotomies, just intensities. We should probably ask ourselves at which intensity are we going to disintegrate. And there's no going back.

Aruncati zarurile sau moneda. Ultima are doua fete, primele au mai multe.

Choose or lose, or just...watch your hands.

Avantajul sau dezavantajul debate-ului e ca te poti situa sau poti invata sa te situezi in oricare dintre taberi, cu foarte multa usurinta. In timp, devine o abilitate sau o capacitate extrem de usor de insusit. E un plus in viata ta academica, in viata ta teoretica, in viata ta ca om de afaceri, ca politician si asa mai departe. Inveti sa sustii ceva sau dimpotriva, inveti sa critici/respingi/acuzi ceva, avand argumente foarte serioase. E un minus in viata ta personala, unde trebuie sa fii ghidat strict de opinii personale, de acele convingeri personale pe care s-ar putea sa inveti sa ti le reprimi (aici, cuvintele personal si subiectiv ar fi bine sa se repete enervant de mult). In aceste dezbateri, tu poti foarte bine sa nu crezi nimic din ceea ce spui, e OK! E o smecherie, daca ii pot spune asa, care poate functiona extraordinar de bine in toate vietile paralele pe care le traim. Problema apare atunci cand virusul acesta ne invadeaza si viata personala, cand ajungem sa nu mai avem nici cea mai mica idee in legatura cu ceea CE CREDEM NOI CU ADEVARAT. O regula a debate-ului ar fi urmatoarea: nu poti sa ai opinii care sa nu fie sustinute temeinic de argumente.

Exista echipe, e un joc foarte serios, sunt campionate si premii (e foarte prezent in Occident si in mod special in S.U.A si Canada). Problema apare atunci cand indivizii acaparati total de acest joc, uita ca el trebuie sa se termine atunci cand se termina timpul alocat unei anumite probleme.

Timpul acesta se prelungea, inevitabil, dincolo de sala unde diverse persoane sau echipe isi sustineau cauza, absolut steril (pentru ca asta trebuia sa facem). Aveam nevoie de argumente foarte puternice, ne organizam, functionam perfect, ne notam ca dementii punctele slabe ale echipei adverse si ii demolam. Asta era jocul.

Opiniile tale personale sunt ale tale, lucrurile care tin de viata ta personala nici macar nu trebuiesc justificate. Uneori nu ai argumente, nu ai nici macar un argument care sa poata fi spus, care sa para plauzibil. Probabil ca in acele lucruri crezi cel mai mult, pentru ca ele sunt atat de adanc infipte in tine, atat de „ale tale” incat nu ai cum sa le explici, cum sa le arunci in lume.

un raspuns la un blog entry...

dupa ce am citit randul respectiv am dat peste poemul asta. mi-a ramas in mine. poate e un raspuns. nu stiu. il postez aici si gata.

Gerald Costanzo

The Meeting

Somewhere along the road

you meet up with yourself.

Recognition is immediate.

If it happens at the proper

time and place, you propose

a toast:

May you remain as my shadow

        when I lie down.

May I live on as your ghost.

Then you pass, knowing you'll

never see yourself that way

again: the fires which burn

before you are your penance,

the ashes you leave behind are

your name.