…să mă ridic dar

drumul mă aşteaptă

întins ca înserarea

pe patul nopţii reci

potecile mă caut’

şi zilele se-ncheagă

se prind de gât în salbă

şi clipele de veci

n-am timp să las o vorbă

bătăi de aripi ascunse

îmi zboară gândul visul

cu miile lor zdeci

Doamne,

ai frământat lutul cu sudoare,

l-ai sărutat cu drag

şi l-ai lăsat să umble în pace;

pentru ce-l ciobesc furtunile răului?

Aprigă să-i fie soarta

precum hâda lui capcană.

Doamne,

ai născut suflete în căuşul mâinii,

le-ai sărutat cu drag

şi le-ai numit mai scumpe decât vederea-Ţi;

pentru ce lovesc străinii în lumina ochilor Tăi?

Aspră să le fie soarta

precum asprimea lor faţă de Tine.

palmele Tale -

trepte

de cer

în mijlocul nopţii -

cuib hâtru

de ger

mă-npalmă cu totul

pe-ntins

alb de har

mă du, Tată, du

în ninsul hotar

Îngeri vii şi îngeri de lumină

ce-aşterneţi drumul de odihnă

din cer de om în cer de viaţă

plouând a Sfântului povaţă

îngeri bătrâni, voi, îngeri albi

văzut-aţi munte de ani dalbi

şi ochi vicleni şi ochi senini

şi mâini cu foc şi mâini cu spini,

zărit-aţi omul pribegind

şi mâna Tatălui iubind.

Tu, Miel de nea şi miel de slavă

ce porţi smerit inimi povară

din trup nerod în primăvară

cu ochi plouând gingaş sfială

Mieluţ de har, mieluţul meu

privit-ai mult sufletul ceu

şi-ai curs izvor de împăcare

şi miazmă sfântă, miazmă tare

de viaţă vie născătoare