" Cu mult timp inainte, a venit un vladica si am stat de vorba despre rugaciune. Ii zic:

- Ce inseamna sa ne rugam intru smerenia si simplitatea inimii?

- Cu simplitate.

- Intelegi lucrul acesta , Prea Sfintite?

- Inteleg.

- Ei, eu nu inteleg, este taina. Asta se face numai prin harul dumnezeiesc.

- A, nici eu nu inteleg, imi zice. Iti multumesc ca imi spui ca numai prin harul dumnezeiesc se pot intelege si izbandi simplitatea si curatia.

Asa sa va luptati in viata duhovniceasca: simplu, lin, fara siluire. Acesta este un chip mai sfant al vietii duhovnicesti, dar nu este cu putinta sa-l inveti asa, pe de rost. Trebuie sa patrunda in chip tainic inlauntrul tau, asa incat sufletul tau sa-l imbratiseze prin harul lui Dumnezeu. Insa, de multe ori, desi vrem sa-l izbandim, prinde de veste potrivnicul si ne impiedica. Atunci sa punem in fapta acel sa nu stie stanga ta ce face drepta ta (Matei 6, 3). Cand il vrei, cand silesti lucrul dumnezeiesc, nu vine. Va veni in ziua cand nu se asteapta si in ceasul pe care nu-l cunoaste. Aici e o taina; nu pot sa v-o lamuresc. Asa cum mi s-a intamplat in Patmos (n. m. unde Sf. Ev. Ioan a scris Apocalipsa)

Cand pierdeti harul dumnezeiesc, sa nu faceti nimic. Sa va continuati viata si lupta voastra lin, simplu, pana ce, fara zbucium, vor veni iarasi iubirea si dragostea si dorul fierbinte dupa Hristos. Si atunci toate vor merge bine. Atunci harul va va umple si va veti bucura. O alta taina sunt slujbele: sa va daruiti acestora si harul lui Dumnezeu va veni in chip tainic."

(extras din Ne vorbeste parintele Porfirie, editura Egumenita, p.200)

Octavian Paler, “Scrisori imaginare”, 1979:

Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

Părintele Iustin. APOFTEGME

- culese de ucenici şi apropiaţi -


- Văzînd niste fraţi care tocmai se călugăriseră şi care veniseră să-i binecuvînteze cu un cuvînt pentru viaţa, Părintele Iustin a spus: "Vai, ce de îngeri aici!".

- Şi apoi, sfătuind şi îndemnînd spre jertfelnicie, a zis: "Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri, astea le-am trecut şi noi. Nu mai sînt atît de grozave. Dar prin ce veţi trece voi, aceasta nu a mai fost de la începutul lumii pînă azi".

- Un frate a întrebat: "Părinte, Avva Varsanufie vorbeşte că în vremea sa mai rămăseseră doar trei purtători de Dumnezeu. Şi dacă asta era la 550 de ani după Hristos, astăzi cîţi mai sînt?" A răspuns bătrînul: "Trei sute. Căci la sfîrşitul vremii sfinţii nu vor mai face semne şi minuni, ci vor petrece neştiuţi şi necunoscuţi, în smerenie".

- Un ucenic a întrebat: "Părinte, ce va sa zică aceea că ceea ce va veni «nu a mai fost de la începutul lumii pînă acum»? "Păi nu vezi - a zis părintele - că lumea întreagă e un Piteşti şe vorba de "reeducarea" de la Pitesti – n. red.ţ uriaş? Dacă pînă acum slugile diavolului au vrut să ne lepadăm de credinţă, de Adevăr, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Acum e încă o oarecare pace. Dar vor veni zile cînd se vor strădui din toate puterile să îndrăcească, să satanizeze omul. Şi ei ştiu de acum cum s-o facă. Şi cine şi cît se va putea împotrivi îndrăcirii forţate? Aceasta este plinirea cuvîntului pe care l-a zis Mîntuitorul: «Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile» (Matei 24: 21-22)".

- Cineva l-a întrebat: "Părinte, am ispite, ce să fac?". A zis bătrînul: "Cere de la Dumnezeu să-ţi mai adauge. Aceasta este Crucea. Nu cere să ţi se ia, ci să ţi se mai adauge. Ca să meriţi Învierea".

- O ucenică, mama unui baiat şi însărcinată cu al doilea copil, îi mărturiseşte Părintelui că acum sarcina i se pare mult mai puţin dificilă faţă de precedenta. Părintele îi răspunde: "Asta pentru că primul a fost baiat şi vrajmaşul s-a luptat cu mai multă îndîrjire, ca nu cumva să ajunga unul în plus la Taina Hirotoniei". După cîteva luni, femeia a născut o fetiţă.