Yahoo360 se inchide. Its' a fact. Prima oara cand mi-au trimis anuntul sa imi adun catrafusele si sa le mut intr-un loc mai bun, creat de ei, am zis sa mai astept. Ma mutasem oricum, la finele lui 2007, pe wordpress. Doar ca acolo nu am teme cu avioane si campuri portocalii si nici amintiri de la inceputul facultatii. Acolo nu se rade in hohote ca aici. Acolo toata lumea nu se cunoaste cu toata lumea, si nimic nu mai e amuzant cand nu mai scrii pentru toti, ci doar pentru self. Viata cea de dinainte ramane aici, unde am crescut si am ras si am ramas, pana la urma, acel copil.

E ciudat. Am uitat literele atat de prietenoase ce se formau aici, paragrafele atat de delicioase ce obisnuiam sa le dau citirii si devotamentul cu care mi se raspundea oricarei chemari. In trei ani am cunoscut mai multi oameni decat in zece. Cativa mi-au ramas prieteni, altii mi-au fost iubiti iar cu de unii nu ma voi mai lovi niciodata. Pinky a fost Pineapple a fost Lyla a fost Cosmic Audrey a devenit Ioana Cristina si atat. Am renuntat la nume de scena pentru ca pastrau tot mai putin personajul caruia cautam sa-i dau viata. Locul pe care o sa-l parasim cu totii mai devreme sau mai tarziu (pe 13 iulie am inteles ca e JAP JAP-ul final) ramane taramul nostru de joaca. Pana la proba contrarie, oricum. This will be greatly missed.

Intr-un sac cu temeri vagi nu poti sa gasesti decat poame, si printre ele gustul fluid al dorintei de la fiecare inceput. e inceput de vara, si in aer e o recidiva maligna a convalscentei; cu aer de plaja si alcool si pescarusi; si amintiri uzate cu acoperisuri, baloane rosii si nopti calde de sesiune nedormite. imi simt creierul uzat si pielea plina pana la refuz de dorinte vechi de 365 de zile. overdoses are overrated..

Acum ca nu mai trebuiesamaprefac; ca nu mai e interzis

pot sa tip?

sa iti cos mainile cu care imi mananci inima?

sa-ti rup hainele si sa-mi infig unghiile pana la sange? sa-ti dezlipesc pielea fasii una cate una cate doua pana nu mai ramane nimic nimic? sa te strang inauntrul meu pana nu imi mai aud respiratia ?sa pustiesc si sa omor asa cum faci tu? aici nu e nimic . patul nu e gol dar nimic nu ma mai cheama inapoi. audrey nu mai gandeste. ce scleroza idioata. in fiecare zi isi programeaza mintea statuta sa bata tot in sens invers; si isi aprinde tigara de la tigara de la tigara, gandidndu-se; de la o tigara la alta; ce buna ar fi scaparea; si daca ea ar veni; ar stinge toate tigarile, ar renunta la proastele obiceiuri de: a nu dormi noaptea, nu manca, sta cu ochii pe tavan/pe monitor, nu i-ar mai face cu ochiul toate taisurile de prin casa

si nu ar mai scrie post-ul asta.

dar isi spune, *asta faci cand iubesti right?*. isi aduce aminte ca i-a mai zis cineva asta alta data. ce not fun history repeating.

si acum play .