When the truth is found to be lies
And all the joy within you dies

Don't you want somebody to love
Don't you need somebody to love
Wouldn't you love somebody to love
You better find somebody to love

When the garden's flowers, baby, are dead
Yes, and your mind, your mind is so full of red


Your eyes, I say your eyes may look like his
Yeah but in your head, baby
I'm afraid you don't know where it is

De ce imi pierd timpul plantand copaci si adunand gunoaie pentru x asociatie? De ce muncesc ore sau zile intregi ca voluntar pentru diverse cauze ecologiste sau pentru protectia animalelor sau pentru orice chestii care promit iluzia schimbarii, iluzia unui viitor mai bun sau a unei lumi in care sa putem coexista in termeni pasnici cu natura? Pai, eu s-ar putea sa fiu un caz mai rar, cel putin daca ma raportez la prietenii mei, dar de cand ma stiu mi-am dorit sa particip la proiectele care aduc un dram de speranta viitorului lumii, viitorului nostru ca specie, de cand am avut uzul ratiunii mi-am dorit sa fiu activista Greenpeace sau sa salvez animale printr-o jungla.. cu 18 ani in urma credeam ca este posibil sa mut muntii din loc, acum stiu ca orice as face, oricat as munci, ar fi cumva naiv din partea mea sa cred ca pot schimba ceva la nivel mare.. Si totusi inca vreau sa cred ca se poate simti ceva chiar si din gesturi mici, ca se poate schimba sau macar influenta putin, oricat, orice, in cadrul unui fel de microcosmos sau intr-un segment minuscul, si pana la urma ma incapatanez sa cred ca orice schimbare, adaos sau implicare cat de mica in acest sens, conteaza.

Ma uitam acum cateva zile la TV, chestie pe care nu prea o fac de cateva luni bune si am vazut cum undeva prin munti, la noi in tara, cineva a lasat un gratar nestins si au ars vreo 12 hectare de padure si ma gandeam cat de mult am muncit impreuna cu niste oameni de curand, timp de o saptamana intreaga ca sa plantam vreo doua hectare de munte cu niste puieti de brazi. Doua intr-o saptamana, pe cand 12 au ars in cateva ore! Ce usor e sa distrugi ceva ce se construieste de zeci de ori in mai mult timp... Deci, de fapt munca noastra nu a contat prea mult, si pana la urma nici unul dintre cei care au participat la acea actiune nu cred ca a facut-o pentru padurea respectiva in sine, dar cu totii am sperat sa fi schimbat ceva prin simplul fapt ca am participat 100% in ceea ce teoretic, daca ar putea fi inteles de mai multa lume, ar putea intradevar ajuta la consolidarea unui drum catre schimbare. Si de fapt asta e secretul, publicitatea e cea care reuseste sa schimbe multe... intr-o lume in care educatia nu-si atinge niciodata scopul, sau unde moralitatea si principiile sunt inghite de alte chestii mai egoiste si mai bazate pe individualitate raportata la prezent, poate doar faptul ca e cool sa plantezi copaci, sau ca e la moda sa-ti pese de animale, sa poata schimba ceva. Poate generatiile care vin din urma vor inteleage mai mult si vor participa mai proactiv in proiecte legate de mediu, pentru ca eu nu prea mai am sperante pentru cei incepand cu generatia mea in sus, astia, din pacate, au devenit un fel de dinozauri care nu mai vor si nu mai cred in astfel de lucruri.

Si nu-mi permit sa-i judec pe ceilalti pentru ca stiu ca ei nu inteleg exact despre ce e vorba, fie ca nu cunosc sau nu le pasa, fie ca nu mai pot crede in schimbari, ei sunt majoritatea si intotdeauna vor fi, dar sunt convinsa ca pe de alta parte exista si oameni care ar vrea si sunt dispusi sa faca mici eforturi in ceea ce priveste schimbarea spre o lume mai echilibrata si mai buna pentru noi toti si in final astia sunt cei care conteaza, cei pentru care fac si as fi dispusa sa fac orice sacrificii.

Si daca tot e ziua pamantului, am decis ca acest blog sa sufere o transformare ecologista..

Actiunea de plantare organizata de MaiMultVerde langa orasul Tg Jiu, mai exact intr-o zona forestiera care apartine de Obstea Sateasca Harabor s-a incheiat cu succes. Am participat impreuna cu 10 voluntari din toata tara la o campanie de impadurire cu puieti de brad care a durat o saptamana si a carei rezultat a fost plantarea a peste 10.000 de braduti pe un teren inclinat si dificil.

Dar asta nu a fost tot, pe langa faptul ca pentru mine a fost o premiera din multe puncte de vedere, de exemplu in viata mea nu am muncit fizic atat de mult precum am facut-o in acea saptamana (8 ore pe zi pe o panta imposibila, luptandu-ne cu radacini, pietre, crengi, soare etc), sau niciodata nu am stat o saptamana intreaga fara dusuri, wc, un robinet din care sa curga apa, odihnindu-ne in saci de dormit 10 insi intr-o camera de cativa metrii patrati, pe langa toate chestiile nasoale care din a doua zi nici macar nu au mai contat, cred ca a fost una dintre cele mai inspirante, satisfacatoare si implinite saptamani din viata mea. Si rumeg chestia asta de o saptamana, adica de cand m-am intors, oricat de incredibil ar parea, as da aproape oricare excursie pe care am facut-o in Canada, Franta, Maroc sau whatever pentru a ma putea intoarce in aceasta tabara, alaturi de acele persoane pe care nu le mai vazusem niciodata in viata dar cu care, in cateva zile si fara sa fie nevoie sa ne cunoastem prea bine, am legat prietenii de o viata.

In fine, cuvintele mele nu vor putea niciodata descrie cum a fost si ce am realizat cu totii pe acel munte, langa acea mina parasita si cum cel putin 6 dintre cei care au fost acolo am simtit ca facem parte din ceva.. ceva greu de descris dar cu siguranta altfel decat orice cunosteam pana atunci. Si stiu ca suna cumva pretentios ce spun eu aici, si exista posibilitatea sa nu fi fost decat o impresie a noastra de moment, dar nu stiu, as vrea sa nu fie ceva trecator si sa se repete de cat mai multe ori imi va fi posibil.

http://www.ziuapamantului.com/

http://www.energeia.ro/

Imagini Campania maimultverde-Harabor:

Dar trecutul e intotdeauna cu noi. Si a venit vremea sa nu ma mai ascund de el. Multumesc pentru sfaturi, si imi iau ramas bun amintindu-ti si amintindu-mi ca vei ramane in continuare acolo (stii tu, acolo unde lista e scurta si nu e mare inghesuiala).

... Si nu voi mai fugi, nu voi mai incerca sa ma indepartez de mine, pentru ca lucrurile bune si potrivite fiecaruia sunt peste tot, trebuie doar sa cred in continuare in ele. Pana la urma s-a dovedit ca si cea mai neasteptata fiinta isi poate intalni visele, asa ca acum, inchizand acest capitol (de altfel suficient de nepotrivit pentru cei implicati in el), le astept si eu pe ale mele.

Goodbye my friend