"Eu sunt o-mperechere de straniu/ Si comun,/ De aiurari de clopot/ Si framantari de clape"(Minulescu- "Ecce Homo")
Ne vom auzi de-acum și vineri, în intervalul 16.00-18.00, la Still Online, la Jobbing. O emisiune în care studenții și absolvenții vor vorbi despre joburile lor, despre cum au ajuns pe posturile respective, despre cât de mult își iubesc șefii și cât de prost plătiți sunt. Floricelele, păsărelele și bomboanele roz le lăsăm pentru alte emisiuni.. la Jobbing, vrem să rămânem cu picioarele pe pământ, pentru ca atunci când vă veți afla în situația de-a aplica pentru un job, să știți în mare parte în ce vă băgați.
Dacă lucrezi și ești încântat de jobul tău, dacă ultima slujbă ți-a lăsat un gust amar și n-ai vrea să mai treacă și alții prin aceeași experiență, vino în studioul Still Online! Microfonul nu mușcă, iar echipa Still Online e bună, bună și nebună. Te vom înțelege și-ți vom explica din timp tot ce ai de făcut astfel ca în momentul în care vei fi în emisie, să fii sigur pe tine. S-ar putea să nu producă nicio transformare-n tine experiența asta, dar există și posibilitatea să-ți placă atât de mult încât să-ți dorești să rămâi în echipa Still Online..
Scrie-mi la andreeamacoveiciuc@stillonline.ro, spune-mi cine ești, ce job practici și de ce vrei să vii în emisiune. Nu urmărim să defăimăm niciun angajator, și nici nu vrem să ridicăm în slăvi firma x sau y. Vom spune doar lucrurilor pe nume în speranța că vom fi de ajutor studenților care caută un job potrivit personalității și programului lor.
Nu îți impunem ce să spui, nu te constrângem să dezvălui detalii pe care contractul semnat cu angajatorul nu îți permite să le dezvălui. Totuși, ne-am dori ca în momentul în care îți exprimi dorința de a participa la Jobbing, să conștientizezi faptul că poți fi de real ajutor celor interesați de un job similar. Are deci rost să colorezi realitatea, ori să ții doar pentru tine aspecte de care posibilii angajați ar trebui să fie înștiințați din timp?
Te-așteaptă un studio călduros și primitor, o cafea caldă pe care-o vei servi alături de echipa Radio Still. Te-aștept eu, Andreea Macoveiciuc și invitata mea permanentă, Elena Raicu.
Așadar studentule, proaspăt absolvent sau - de ce nu- dragă angajatorule, vino la Jobbing, în fiecare zi de vineri, de la ora 16.00. Numai la Still Online!
A fost frumos, frumos de tot! Vocile, versurile, melodiile - tot ce inseamna Descantec, e absolut superb.. frumoși, talentați, deschiși, simpli, amuzanți, visători, îndrăgostiți. Le vibrează vocile sau sufletele, nu mai știu.. De-ar fi posibil, m-aș înneca în muzica asta. M-aș cufunda, și-aș lăsa-o să-mi treacă prin vene, s-o simt curgând printre coaste.
Ascultați ”Sărut” - Descântec. E înregistrare din timpul emisiunii, mai sunt și bruiaje pe ici pe colo, dar importante-s versurile și mesajul.
(Te iubesc, Laur scump! Și te sărut)
În lumea în care trăiesc eu, iubirea se măsoară în fapte, deși uneori vrei să auzi și-o vorbă drăgăstoasă. Totul se rezumă la fapte. Pretinzi că iubești?! Ei bine, azi vreau și dovada.. așa, de dragul teoriei. Corpul tău nu-i un dar pentru care să-mi târăsc demnitatea în noroi, și să renunț total la a fi eu..
Într-una din dimineți, cafeaua ta are un gust ciudat. E-o otravă la fel de dulce ca și mirosul pielii lui. Dacă ți-as spune că ceea ce ai băut în toate diminețile astea, a fost otravă, m-ai crede? Garantat nu, și nu pentru că nu mă cunoști, ci pentru că ții prea mult la viciul tău, și ai nevoie de el ca de aer. Îmi ești otravă, scumpule, îmi umbli prin vene și-mi încâlcești sângele, și nu mă mai regăsesc..
În lumea în care trăiesc eu, iubirea se măsoară prin fapte. N-ai chef să-mi masezi tălpile, știu.. e-o rutină pe care-o găsești sub demnitatea ta. Ceea ce demonstrează că pentru tine, iubirea nu-i decât o vorbă care te-asigură că ai ce strânge-n brațe nopțile.
În lumea mea, iubirea se măsoară în fapte. Și-atunci când nu le regăsesc, știu că m-am rătăcit. Dacă ceea ce simți e iubire, lasă-mă să fiu eu. Redă-mă mie.
Toc vinete. Nimic romantic in gestul asta banal.. si-n timp ce privesc paleta izbindu-se-n tablia de lemn, mi-amintesc ultima seara-n Iasi. Te-astept intinsa pe canapea, aproape adormita de-un film plictisitor. Intri usor, de teama poate sa nu ma trezesti cu scartaitul usii, si te-aud punandu-ti haina in cui, si stingand apoi lumina. Te-aud venind spre mine, si-astept cu ochii inchisi.. si tu te-apleci asupra mea, si ma cuprinzi in brate, si-ti pot simti parfumul pe gat, si pielea rece de la ninsoare. As vrea sa te imbratisez la randul meu, sa-ti strig cat te iubesc, dar raman calma si usor distanta. Te-ntreb de ce-ai intarziat, si ma saruti. Te-ntreb din nou, daca ti-e frig si vrei ceva cald de baut. Si iar ma saruti. Si-asa cum ma tii in brate, asa strans si aproape de pieptul tau, iti simt respiratia, iti privesc ochii si inima mea canta. De ce-si ureaza oamenii « sarbatori fericite » doar in zilele astea ? in mine-i mereu sarbatoare, cand imi esti aproape !
Te iubesc, dulcele meu.. nu retin daca ti-am spus-o azi. Te iubesc!