Se intalnesc 2 vieti traite separat, sufland emotie si uitare, un val ce vine din trecut. Fiecare arde in gand sa-si schimbe starea, o clipa de Acum clara de placere(e doar aici si acum, atunci cand existam). Comunicarea stangace goleste in celalalt tot plinul lui, reducandu-l la disponobilitate si visare. Ne oglindim intr-o perfecta armonie amintirea. Dimineata aduce iertare, prea putina pentru caldura trupului de noapte. Si e mai mare durerea absentei decat fericirea prezentei. Si doar pentru ca nu reusim sa plecam din urma. Vietile doresc sa contruiasca ceva nou, frumos! Dar ... Cum poti adauga intr-o cutie plina, fara a o goli?

Atingerea nefireasca a celor 2 vieti transforma tumultul si teama intr-o calda pledoarie in favoarea eliberarii. Pastrez ca pe o dulce intimitate cealalta viata, redandu-i libertate. Credem in libertate mai mult decat in iubire, mai mult in noi insine, decat intr-un noi, oricare ar fi acest noi. Totusi fiintele noastre reusesc a-si trai absoluta plenitudine impreuna. E singurul "comun" pe care-l au aceste vieti, e ceea ce au nascut prin interactiunea lor si anume dorinta, dorinta care vine din diferenta, ce a adus necunoscutul si ne-a provocat imaginarul sa incercam a fi.

Asculta sunetul de inaltare a firului de iarba, de plesnire a mugurilor...

Inspira diminetile aurii si serile mai tarzii, cu ceruri portocalii...

Atinge bobocul de magnolie alba-rozie, cald si proaspat, asemenea unui curtezan.

Lasa involburarile sangvine, ce sunt acum in tine, sa-si traiasca pasiunea.

Primavara, primavara...

Permit frumusetii din mine sa-mi inunde sufletul, sanatatii sa-mi cuprinda trupul si fericirea sa mi-o arat in zambete si rasete vii si adanci. Prietene, vom reusi oare sa prindem ritmul de renastere???

"E din nou inceput"... asa murmura prin toti emitatorii ei vibrationali, primavara!

Durerea se aduna, cu timpul, intr-un singur colt...negrul e puternic si nu necesita decat o picatura sa schimbe toate celelalte culori vii, pictore!!! Cu timpul aduni, ca un mare colectionar, adieri, cuvinte, strazi, atingeri usoare de suflet si le asezi ca pe cele mai valoroase lucruri in acest colt intim din tine...Te dedici zilnic unei asemenea munci minutioase si aproape crezi ca vei trai din ele, dar asa murim putin in fiecare zi...

As vrea sa iei acest borcan plin de file de viata si sa-l spargi in mii si mii de uitari, sa te scuturi de aripile timpului si sa privesti deschis la prezent, ia-o de la capat cu incredere in basmul propriei tale vieti; ramai cu cele ce iubesti acum. Esti plin de poveste, asemenea unui camp plin de flori, o vasta campie sau un relief intreg, ai atata profunzime si putere de a crea incat clipa de acum merita sa-ti daruiasca alinare.

Ai venit peste mine asemenea unui voal portocaliu sa-mi invalui anii in viata si iertare! Pastrez caldura amintirii noastre ca pe o energie sfanta de care am nevoie sa pasesc pe drumul ramas mie pod de trecere. Lasa-mi cuvintele sa asterne prezenta noastra...

Daca descopar in mine iubire, ce-mi permiti sa fac cu ea? Sa o impartasesc? Sa o risipesc in timp? Sau sa o sting in mine?...

Cerem iubire nestiind ce inseamna?!

A iubi neconditionat, nu ca o reactie, ci ca o actiune la sentimentul nascut in interiorul nostru... A iubi inseamna creatie unica in definirea propriei fiinte. Prin a darui din oceanul de iubire nu faci decat sa-ti amplifici afluentii. Totul se dezvolta in armonie cand urmezi cursul. A iubi simbolizeaza o atingere calda a sufletului si nu o constrangere sau limitare. Nimic nu e vesnic insa fericirea nu consta in eternitate... Mereu cand vorbim despre fericire aducem in discutie oamenii "generatori" sau "primitori". Am putea fi fericiti singuri?! Ai putea trai fara oglinda? Sunt de bun augur momentele de singuratate, pentru cei mai spirituali, masurate in luni sau ani, dar apoi trebuie sa te conectezi la primitorii de dragoste.

Ca si la manastirile cele mai indepartate, desi calugarii sunt acolo pentru a fi izolati, oamenii se ingramadesc pentru acea atingere calda a sufletului.

Ia in mana sufletul omului de langa tine si trateaza-l cu pretuire, afectiune, iertare, reusesti sa-i trimiti iubire si asupra defectelor Celuilalt?

Aveam mereu inradacinata obsesia de autoeducare, de a-mi depasi limitele sau mai ales tiparele puse de Ceilalti. Vedeam in mine toate acele dezechilibre din marea si perfecta armonie. Strangeam rani zilnice constientizandu-le ca fiind factorii negativi din lucrarea fiintei mele. Insa dupa ce mi-am iubit aceasta goana dupa perfectiune, mi-am iubit traumele, mi-am iubit formele voluptoase, mi-am iubit temperamentul analitic pana la critica rece, sarcasmul, dar nu in ultimul rand mi-am iubit singuratatea, doar asa am reusit sa iubesc omul de langa mine. Toti suntem unici, va imaginati cate frumuseti exista? Niciodata nu am ramane fara motive de a iubi pe seamanul nostru. Nu trebuie sa cerem consecventa, poate nu vom reusi sa iubim acelasi om mereu in acelasi mod, dar iubirea are atatea moduri de a se exprima si atatea etape de a se dezvolta... "Cate feluri de dragoste nu cunoaste sufletul?"(Maitreyi) Daruieste in fiecare clipa iubire!

Ce primesti in loc???

Sunt atat de bogata cand mi se permite sa daruiesc! Bogatia nu este un depozit din propria ta fiinta, ci reprezinta micile atingeri calde ale sufletelor cu care te-ai intalnit.

Iubirea asemenea unui joc de copil pur... Intr-o zi am primit de la un copil buclat o bucata de ciocolata aproape topita in degetele lui mici si imbibate in saliva. Pruncul nu mai vroia dulce si cu atata libertate si afectiune mi-a intins-o direct spre gura. ..cand nu mai putem duce iubire sa o daruim exact acolo unde e nevoie, fara a cere un echivalent.

Iubirea este atat de inaltatoare, incat daca o simti o data, toate celelalte activitati lipsite de iubire devin doar zadarnicie...