Duminca am mai taiat un obiectiv de pe lista. Dupa cateva telefoane o conving cu greu pe Denise (colega mea de birou, my inside man fara de care nu as fi ajuns la Geneva si in ultima vreme ghidul meu personal in cultura elvetiana) sa mergem la Crans Montana...Vremea e horror dar mi se spune ca daca stau si astept sa prind o duminca insorita in Elvetia s-ar putea ca pana la Craciun sa nu mai ies din casa...
Dezbatem viitorul meu profesional pe toate partile, facem calcule, punem la cale strategii, barfim toti colegii din birou, aflu toate “little dirty details”, discutam despre viata, cariera, “gigantu american” si subiectu nostru preferat in ultima vreme “les mecs” (of! barbatii) , urcam pe munte, ne prinde ploaia, facem poze, eu descopar ca nici vara nu pot cobori o partie de schi fara sa cad macar o data...in noroi de data asta! Pe drum trecem pe langa o ferma de vaci, Herrens, vacile negre mari si extrem de puternice care lupta in fiecare an la “Combat des reines”. Denise e fascinata si o opresc cu greu sa nu se bage in mijlocu ciurdei...Obsesia asta a elvetienilor pentru vaci e genetica si n-am reusit sa o inteleg pana acum. Sub noi se intinde Le Valais, valea Rhonului in toata splendoarea ei…punctul de plecare pentru cele mai celebre statiuni de schi: Verbier, Les Diablerets, Villars...Incapatanarea noastra este rasplatita si timp de 5 min se insenineaza si Alpii isi dezvalui varfurile incarcate cu zapada… « Putain! Comme c’est beau la Suisse!« remarca plastic Denise. Nu pot sa nu-i dau dreptate…
Aflu ca muntii Elvetiei sunt…proprietate privata. Adica apartin fermierilor care iarna incaseaza chirie pentru partiile de schi si vara isi cresc vacile. Intrebarea mea cretina e : de ce mai cresc vaci vara daca tot incaseaza o caruta de bani iarna fara sa faca nimic. Mi se explica ca daca iarba nu e pascuta sau cosita iarna cand da zapada, fanul uscat creeza un strat care creste riscul de avalanse. Deci cresterea vacilor este o metoda ecologica de a intretine faimoasele partii de schi elevtiene.
Imi imbunatatesc vocabularul cu cateva noi expresii din cantonul Vaud. Peferata mea e « sa punem biserica in mijlocu satului« adica sa lamurim lucrurile. Oricum mai nou vorbesc franceza cu un autentic accent vaudois. Pentru un francez asta suna cam ca moldoveneasca pentru un bucurestean.
Ziua e incununata de o tarta cu afine de la mama ei de acas’ intr-o « boulangerie« cu semineu si miros de lemn de brad. O facem pe din doua ca suntem la dieta!

Dupa cateva saptamani de cosmar ma simt bine...desi problemele de-abia acu incep...dar macar stiu ce vreau...ma asteapta un un complicat joc de sah cu capetele luminate din care sper sa ies castigatoare...Problema e ca...nu stiu sa joc sah!

Poze la : http://picasaweb.google.com/cristinaaghe/cransmontana

A doua plecare acasa…Mi-am invatat lectia, gata nu mai facem afaceri cu ungurii ca sunt neseriosi…Desi ma coafeaza mult mai bine combinatia cu Budapesta n-am ce face si renunt mai ales ca in ziare se anunta o noua greva…surpriza si asta ca sa nu-si strice reputatia…Aleg GVA-Sibiu prin Viena, Austrian e linie aeriana serioasa, austriecii sunt oameni de incredere…
Ziua plecarii, am reusit sa inghesui tot in bagaje (am exact 22 kg- ce noroc!) , am gasit si o solutie pt transpportul celor 8 iepuri de ciocolata, am prins autobuzu la timp, trenu ma astepta cuminte in gara si ajung la aeroport cu 80 min inainte (contrar obiceiurilor mele de a intra isterica pe usa pe ultima sute de metri…recordu personal e 15 min inaintea decolarii). Off topic: precizez ca pana acum nu am reusit sa pierd nici un avion (din vina mea!)…cu trenurile...e! asta e alta poveste…
Stand cuminte la check in imi gasesc in geanta permisu de munca pe care il credeam pierdut...deja imi pregatisem un text pt cei de la resurse umane doar ca n-am avut curaju sa le dau vestea...Clar! Toate imi merg bine de dimineata…Nothing can go wrong!
“So…you are traveling to Bucharest?” ma intreaba zambind tanti de la ghiseu…”No!” ii raspund si eu zambind cam fortat…”to Romania but Sibiu not Bucharest” …Ea avea dreptate! Mda…biletu meu (de hartie!!!!) a fost emis pt GVA-Viena-Buc …mi-am verificat numele, orele (culmea aceleasi !), aeroportu de conexiune...dar nu mi-a trecut prin cap sa verific si destinatia...Incerc o conversatie cu cei de la austrian de la ghiseu...o tanti fara chef de munca mi-o taie scurt ca e “imposible !” daca vreau sa ajung la Sibiu tre sa renunt la biletu asta « non-refundable« (adica adio bani !) si sa iau altu (din experienta anterioara stiu cam cat poate costa un bilet cumparat in ziua plecarii)..
Verific ca totusi rezervarea pe care am confirmat-o e corecta (adica toata treaba asta nu e vina mea !) dau telefoane disperata in toate partile pana dau de Iulia de la agentia de voiaj care imi promite solemn ca o drege ...Ma mai calmez un pic si ma sui in avion...dar ma gandesc totusi sa imi fac un plan B...pt cazul in care din nefericire aterizez la Bucuresti...Ma gandesc cu groaza la gandul ca o sa stau blocata 3 ore in trafic intr-un taxiu in fum de tigara (abolsut toti soferii de taxi pe care ii nimeresc eu fumeaza…), ca o sa platesc un mil juma (vechi) ca sa ajung in Militari…ca o sa stau 7-9 ore pe tren…deja simt ca ma mananca pielea…ma incearca o senzatia de oroare fizica…si nu e bine ! Pt ca peste 3 luni se termina visu elvetian si tre sa-mi reiau rutina in capitala...
La Viena ne pregatim de aterizare, coboram, coboram...si cand ajungem pe la o altitudine linistitoare (se vede iarba) incep scenele din “National Geograpic:Dezastre in aer”: scuturaturi pe verticala, pe orizontala, avionu haraie ingrozitor, ne trezim toti pe spate, pilotu decoleaza din nou, face niste viraje demne de un avion de lupta american (ati vazut Top Gun?) si cand se mai linistesc lucrurile suntem anuntati ca aterizarea e ratata...ne-am apropiat pera mult de avionu din fata noastra si am intrat in turbulentele produse de ala...Mai incercam o data...Ma uit socata cum tipu de langa mine a trait experienta asta...sforaind! Daca nici un avion in chinuri nu il trezeste din somn....
Pe sol (yeeeiii) primesc sms-ul salvator de la agentie...totul e ok trebuie doar sa merg al check in...Yeah ! Right !…Aia de la check in ma trimite la ticketing, aia de la ticketing la reprezentanta (diferenta e…2 ghiseuri !), prima tanti de care dau se grabeste ca tre sa schimbe tura si din explicatiile mele intelege ca e…cam complicat ! Ma paseaza la colega care repeta aceeasi placa si aia din Geneva ca nu se poate si e imposibil...Vine sefa ei si le conving cu greu pe amandoua sa verifice pe calculator in sistemul lor unde...supriza! imposibilul s-a produs si biletul meu a fost schimbat (re-routing se cheama...in termen tehnici!) Foarte mirate imi imanmaneaza noul bilet si pe ala vechi (pe care am aflat ulterior ca ar fi trebuit sa-l pastreze, altfel e posibil ca eu sa le cer niste bani). Fug la check in again, bagaju meu are 23 kg desi la GVA avea 22 si eu nu m-am atins de el intre timp…dar din fericire mi-l iau fara comentarii, mai dau niste explicatii la security pt ca mi-am uitat o sticla de apa in geanta (greseala de incepator), sunt obligata sa scot tot din ruscac si tanti de la paza imi verifica fiecare plasa cu…iepuri de ciocolata. Zambesc inocent si le spun ca «I come from Switzerland ! « Nu ma relaxez decat in avionul de Sibiu. Si acolo partial pt ca la aterizare bate vantu rau si microbuzu nostru de la Tyrolean Airways (Austrian my ass !) se balanseaza si vibreaza din toate incheieturile…Pista…e o bucata scurta (din punct de vedere a normelor aviatice) de beton inconjurata de …noroi !!!! Aeroportul e in constuctie...nu e nici un dubiu in privinta asta...Cat vezi cu ochii numai santuri, gropi, pamant rascolit, utilaje si ...nici picior de om! Suntem totusi vineri la amiaz si din cate stiu nu e nici o sarbatoare...oficiala sau neoficiala, religioasa, etc...In ritmu asta...nu o vedem un Boeing prea curand pe meleagurile astea...
Acu...sunt la Hd si ma gandesc ca tre sa ma intorc...What can go wrong this time?

PS: Iepurii au murit sriviti intre spataru de la scaun si bancheta in masina in drum spre Hd...o frana neprevazuta!

PS2: Tin sa precizez ca problema biletului de avion s-a rezolvat prin metoda romaneasca a pilelor si in nici un caz datorita colaborarii si intelegrii angajatilor de la Austrian Airlines...Sa te fereasca sa ajungi vreodata la cheremul liniilor aeriene...in general pasageru nu prea are drepturi si ei nu prea au obligatii...sa zici mersi ca nu ti-au anulat cursa si ca te-au transportat intreg!