un moment coplesitor..venit din anonimul unei vieti de femeie ..veche..
abia observata.. poate undeva in lumea ei tolerata.. cu zambet larg aproape fericit..
si totusi cu ochii tristi..
imi zambeste.. ii surad si eu..
nu o cunosc.. nu mai mult decat te cunosc pe tine......
dupa cateva momente de tacere imi ia mana.. parca firesc.
cu o voce tanguita de o viata imi spune.. in soapta..sa nu auda nimeni

"unde iti e plasa? vreau sa iti ofer ceva de ziua mea.. "

poate avea 70 de ani.. poate mai mult.. cu putine momente inainte mana ii tremurse pe o carte..
stateam alaturi de dansa pe o banca..
avea mana in poala mea.. acum nu mai tremura
cu cealalta mana in poseta (de panza.. chronos..) ia si imi pune pe picioare o ciocolata
imi dau lacrimile..

"ieri a fost ziua mea de nunta"

imi ofera o ciocolata in care parca era stransa toata viata ei ..alaturi de cel ce a fost barbatul ei..
in momentul asta le simt pe toate.. bune..rele.. tot ce au trait ei se contracta in mine.. ma obsedeaza.. ma apasa.. ma bucura.. ma intristeaza...
primola cu lapte.. putin deformata.. putin rupta..nu intacta.....
e cald..
imi imparte o bucurie .. si totusi simt o durere..
as fi vrut sa nu imi fi facut asta..
putini ar fi putut sa imi faca asta..
si tocmai o babuta sarmana.. cu un mic gest ..atat de scurt in comparatie cu viata
de ce am fost astazi acolo.. cum am ajuns langa ea pe banca.. ?
mi-a facut urari.. multe.. imi era greu sa imi inghit lacrima mare mare..
incerc sa ii vorbesc..sa ii multumesc..urari.. ??? de unde ??? mi se taiase firul
apoi imi spunea ca ii multumeste lui Dumnezeu..pentru familia sa.. noaptea cand se trezeste.. parca imi spunea cu cealalta gura ca asteapta sa moara.....
vorbeste in continuare.. tanguit.. nu inteleg nimic.. curand nu mai aud nimic..
din nou..

ciocolata e pe masa..
mi-e greu sa o dezbrac de hartia ei albastra..
mi-e greu sa ma gandesc la ea.. la bunatatea unei babute.. la viata

cat de mare e un om mic?
deja e tarziu...... cica am o viata inainte..
oare?!

exista multe feluri de a trai..
si in mod cert exista pentru fiecare o varianta a vietii plina de glorie, in care reusesti sa fii important.. schimbi istoria.. esti cineva..
dar totusi pentru majoritatea dintre noi se pare ca anonimatul ajunge..
nu se stie unde ...dar exista o cotitura pentru fiecare dintre noi.. care face diferenta..care ne duce intr-o viata in care vrem sau nu sa fim... poate o decizie.. sau o fatidica intamplare.. un mic gest.. o reactie... ceva undeva ne schimba viata..
si ce n-am da sa stim

vorbeam cu un prieten..
despre viata.. despre modul in care ne-o ratam.. despre momentul in care facem pasul spre marele anonimat si spre blestemul(sau nu "blestemul"..dupa dorurile unora) ireversibil.

ajungeam atunci la leitmotivul (stiu ca nu e bine sa generalizez).. unui obscur nestiut mare anonimat... care pentru multi dintre "cei" este.. casatoria
atunci cand alegi casatoria .. scopurile tale incep sa se transforme.. incet incet scopurile tale vor deveni scopurile tuturor.. nu vei mai avea timp sa fii unic
nu vei mai avea cand sa gandesti maret
rutina ..ca o masinarie mancatoare de personalitate te va impiedica sa devi important.. sa cladesti tinte care nu le fac sens lor...
uiti .. tot..
uiti cine esti..
te pierzi in gloata..
crezi ca esti fericit..

ei bine fericirea nu exista..

asa zicea prietenul asta al meu..
a fi absolut fericit cumva contra nefericirii lor.. a tuturor..
nu poti fi fericit din multumirea ca tie iti merge bine cand langa tine creste durere.. sa fii fericit cand altii mor??

daca as fi trait in alta epoca .. as fi inventat timpul..

si apoi m-as fi sinucis

anonim ..devenid ceasornicar

as fi fost un bun ceasornicar..

si daca nu eu, unu din noi trei sigur ar fi fost