De ce injuraturile,in special cele romanesti,au in primul rand o tenta atat de profund sexuala?

O injuratura devine cu atat mai oribila cu cat numarul membrilor familiei celui injurat e mai mare si cu cat perversitatea descrisa de text e mai salbatica si bogata.

A face sex e pentru majoritatea oamenilor o chestiune de placere,de bucurie,o problema de satisfactie profund trupeasca deci, teoretic,cel injurat ar trebui sa nu fie deranjat de astfel de cuvinte decat daca cel care il injura e monstruos,are un fizic dezgustator,sau te sperie prin grotesc!

Ma adresez barbatilor acum.

Gandeste-te cum ar fi ca la o reuniune familiala sa apara Angelina Jolie si sa te injure sexual pe tine si pe neamul tau! Pai oare cati barbati din familia ta nu au visat,nu si-au imaginat deja scenariul descris de injuratura! Le-ar face placere sa implineasca o astfel de "profetie",o astfel de rostire chiar daca ea e exprimata in termeni deloc comuni,eleganti si amuzanti.

Cred ca la inceput deranja imoralitatea sugerata de textul injuraturii si nu actul care se preconiza in mintea "injuratorului".

Sigur...normal ca nu iti doresti ca mama ta sa faca sex cu tot felul de persoane,dar nici tu nu-ti doresti sa-ti inseli o sotie pe care o iubesti,chiar daca asta e o inselare "virtuala" si unilaterala.

E o explicatie minimala si destul de superficiala dar e bazata pe inspiratie de moment si criza de timp.

Sunt convins de asemenea ca mai toata lumea isi doreste ca sa i se zica in fata mai degraba "sa mori,prostule!" decat "bag ceva in gura lu mama/sora/nevasta/fiica ta"!
Si totusi gravitatea in sine e mai mare in cazul primeia.

Despre aspectul mistic al injuraturilor romanesti ("du-te dracu" , "mortii ma-tii" "luate-ar dracu' ") voi reveni intr-o emisiune viitoare.

Asa ca don't "go to hell"!

Am să mă călătoresc 
Sunt furat ca de ispite,
S-o voiesc, să n-o voiesc,
Spre ţinuturi negândite.

Vara este pe sfârşite.
Flori în suflet vestejesc.
Am să mă călătoresc.
Sunt furat ca de ispite.

Luminişuri strălucite
Viaţa mea o cuceresc,
Aripi tainice îmi cresc,
Aripi zilnic mai grăbite. 

Am să mă călătoresc.

        In liceu,domnul profesor de romana ne-a pus sa memoram rondelul acesta. Din toata clasa doar un coleg nu a reusit sa duca rondelul pana la capat, a incercat de vreo 3-4 ori sa-l recite dar n-a reusit decat sa repete de mai multe ori prima strofa si versul cu "calatoresc". A starnit bineinteles rumoare,glume si mai ales o amintire destul de indreptatit comica.

Recent am aflat ca se va muta din Timisoara,fostul meu coleg a ajuns sa-si "traiasca" tema de casa,a ajuns sa (se) calatoreasca,pentru ca la desene animate nu se recita poezie.

E o zi ca oricare alta...

E o zi lunga...

E prima zi de dupa week-end.

E una din cele mai lungi zile de servici impreuna cu Vineri,Marti,Miercuri si Joi.

E ziua in care constientizez mai multe lucruri decat Vinerea.

E ziua in care am redescoperit pe cineva.

E Luni.

Cum ar fi ca la maturitate sa uiti totul ?

Sa te trezesti intr-o dimineata langa cine te-ai culcat si sa nu stii nimic.
Sa uiti toate cuvintele ,sa-ti uiti amintirile si sentimentele.
Sa nu-ti doresti nimic,de fapt sa nu stii sa-ti doresti ceva...
Sa-ti uiti instinctele si reflexele...ticurile si obiceiurile.
Sa nu stii sa vorbesti nimic,sa gandesti nimic.
Sa te trezesti intr-o stare de goliciune absoluta: intelectuala,emotionala,afectiva si rationala.
Ar fi oare asta o forma de lene perfecta si inconstienta?

S-ar gasi cineva in stare sa te invete sa te "umpli"?