atentie!
acesta a fost blogul meu...
a fost primul meu blog.
in ultimul timp, nu prea i-am mai dat mare importanta.
in scurt timp va disparea.
pentru acei cititori fideli (sau nu neaparat!) ai acestui blog...

tobele bat in ritm crescendo...
pulsul o ia razna...

ma mut cu tot cu blog, pe alt site.
360-ul tinde sa devina un hi5 in ultimul timp si, in plus, noul site imi ofera o interfata mai buna.
asa ca, cu postari, fotografii, ganduri, tristeti si bucurii, ma voi duce pe adresa

faimosulanonim.blogspot.com

daca in tot acest timp v-am starnit interesul cu un cuvant, un articol, o idee.. va astept sa ma urmariti si in noul format.
le multumesc celor ce au facut posibil ca acest concept, de blog, sa existe pentru mine. atat prin incurajari, cat si prin simple vizualizari!

Nu e vinul meu, pentru ca vinul meu nou abia a inceput sa fiarba. Dar peste cinci saptamani o sa-l bem, pentru ca am fost impreuna la cules. Daca vreti sa intelegeti ceva despre cei care va sunt aproape, cred ca puteti sa-i cunoasteti mai bine la un cules de vie. Si puteti sa va intelegeti mai bine limitele, eventual sa le depasiti - daca va tin nervii.

Sunt fericit pentru ca sunt liber si pentru ca ideile mele despre libertate seamana cu viata mea, cu prietenii mei si cu intalnirile splendide care definesc puterea unei viziuni comune. Intamplarea are urmari logice. Iar sentimentul acela pe care ti-l ofera intalnirea cu niste oameni care privesc din perspective diferite, din culturi si varste diferite in aceeasi directie, atunci cand o lume noua se naste, este de nepretuit.

Simteam ca e nevoie de mai mult decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca a mijlocit niste intalniri pe care nici cel mai sfidator optimism nu le putea anticipa. Daca ar trebui sa explic unei civilizatii extraterestre ce mi se pare important la specia umana, as vorbi despre dragoste si prietenie.

In fond sunt acelasi lucru dincolo de anumite nuante. Nimic din ce este important in viata mea, nimic din lucrurile care ma fac sa ma simt fericit nu a fost nascut de alte sentimente. E un mare noroc, probabil, sa faci ce-ti place, uneori ma simt nu stiu cum pentru asta. Si e aproape ireal sa descoperi oameni care se bucura in acelasi ritm cu tine de ceea ce fac.

Daca s-ar filma intr-o singura dimineata in toate tramvaiele, autobuzele si multinationalele din tara s-ar putea observa acel sentiment general valabil de oroare invinsa, care defineste actiunile celor care ne inconjoara. Starea asta de lupta absurda, neproductiva, anticreativa si umilitoare poate fi definitia umanitatii asa cum o cunoastem acum.

Sa mergi la lucru e un blestem, sa schimbi ceva e un dezastru. Iar lipsa de incredere rezolva restul. Sunt multe valuri care ti se ridica de pe ochi pe masura ce incepi sa-ti masori viata in gesturile care te ajuta sa te simti viu, in masura in care asta nu e periculos pentru cei din jurul tau, bineinteles.

Si nu cred ca exista bucurie fara impartasire, fara schimb, fara cuvinte rostite de altul cu cateva milisecunde inaintea ta. E posibil ca una dintre pedepsele acestei vieti ar putea fi aceea de a face ceva ce nu-ti place, alaturi de oameni pe care nu-i suporti. Sa auzi numai tipi care nu-ti spun nimic, sa cunosti numai oameni care te chinuie, care te dispretuiesc sau care te folosesc ca pe o jucarie chinezeasca.

Sa te dezvolti alaturi de bolile frustrarii, neincrederii, invidiei, prostiei, imposturii. In contrast cu toate mizeriile astea sunt foarte fericit acum. Am intalnit oamenii impreuna cu care pot construi ideile care altminteri suna ca niste romane sf. Iar ei ma fac sa fiu de milioane de ori mai viu, mai responsabil, mai implicat si mai bucuros decat o pot face banii care vin catre orice idee de succes. Probabil ca e mai usor sa pari pesimist, daca tot dai peste oameni cu rol de frana sau piedica.

Dar traim intr-o epoca in care ideile nu mai sunt pedepsite, iar vizionarii nu mai sunt trecuti prin fata targovetilor indignati. Si la fel de fericit sunt pentru ca in sfarsit lumea in care traiesc incepe sa semene cu lumea pe care mi-o imaginez. O lume in care oamenii seamana cu ideile lor, traiesc asa cum arata, vorbesc asa cum sunt, platesc pentru ceea ce nu sunt.

Nu cred ca judecata conteaza si nu ma indoiesc ca ceea ce construiesti cu mintea ta, cu demnitatea si sensibilitatea ta, alaturi de toate mintile care te completeaza, este singura pledoarie valabila acolo unde se analizeaza rezultatele pe secol, mileniu, deceniu sau cartier. Cred ca acest sentiment nascut de lucrurile pe care le naste bucuria intalnirii va fi urmatoarea descoperire a lumii noastre. Totul poate incepe de la un anunt pe un blog, de la o privire furisata pe strada, de la o gluma care te face suspect cand razi.

Intotdeauna mi-am imaginat fericirea si ca pe un dans alaturi de prietenii mei...

nu obisnuiesc sa pun pe blog imagini video. consider ca incarca inutil aspectul paginii. astazi voi face o exceptie...
am gasit accidental o melodie ce o ascultam cand eram mai mic si care intotdeauna mi-a sunat "mai altfel"...
insa videoclipul nu il vazusem niciodata.. azi.. dupa o prima vizualizare, a mai venit una, si inca una... un extraordinar videoclip bazat pe lumini si umbre, pe expresivitate, pe imagini statice, pe tacere.
daca tot ai intrat pe pagina mea.. te rog un lucru: uite-te la videoclip! chiar de nu iti place melodia, poti da volumul la minim, insa.. uite-te la imagini!