Luis Buñuel (* 22 februarie 1900 în Calanda, Spania - †29 iulie, 1983 în Mexic) este un regizor de film spaniol. Deşi spaniol, iniţial studiile, apoi războiul civil şi legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-şi exercite profesia de regizor în Franţa, SUA şi Mexic (unde şi moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanţi cineaşti ai lumii. Cariera lui cinematografică începe odată cu intrarea lui în cercul suprarealiştilor, influenţat fiind de prieteni ca: Salvador Dalí, André Breton, Max Ernst, Marcel Duchamp, Paul Éluard. Deşi primeşte o educaţie religioasă, Buñuel îşi manifestă nonconformismul şi tendinţa permanentă, declarată, spre a distruge mai degrabă decât spre a crea, adoptând ca revelatoare metodele suprarealiştilor (de care ulterior se desparte): exploaterea valenţelor artistice ale visului, ale dicteului automat, fără a căuta sau chiar evitând deliberat sensul. Primul său film, un scurt metraj de 17 minute, alb-negru, mut, a scandalizat (scop declarat al suprarealiştilor de altfel). "El perro andaluz" s-a născut din îmbinarea unui vis de-al lui Buñuel, cu un vis al lui Dali, cei doi colaborând atât la realizarea scenariului cât şi la filmarea peliculei. Importanta pentru conturarea unei idei despre lumea lui Buñuel este cartea autobiografica "Ultimul meu suspin", Luis Buñuel. Deşi filmele din tinereţe sunt cele mai controversate (ele justificând şi calificarea sa drept cel mai crud regizor din lume la acea vreme - titlu pe care el îl regretă) peliculele de maturitate ale lui Buñuel sunt cele mai apreciate, atât de public, cât şi de critică, fiind răsplătite cu numeroase premii (printre care Oscar pentru cel mai bun film străin - Farmecul discret al burgheziei, 1972, Palm D'Or la Cannes - Viridiana, Nazarin obţine la Cannes Marele Premiu Internaţional - instituit cu acest prilej). Între aceste două perioadă, regizorul realizează şi produce filme comerciale, în special în perioada în care este stabilit în Mexic. Wikipedia.
"Corvus Corax is a German band known for playing medieval music using an abundance of authentic instruments.Their name is the scientific name for the Common Raven. The band was formed in 1989 by Castus Rabensang, Win (Venustus) and Meister Selbfried ("Master Selfpeace"). The band often uses bagpipes as the solo instrument, their live performances attract attention with bizarre look of the musicians being reminiscent of ancient Greek myths: half-naked, dressed in unusual clothes, wearing different ancient-like decorations, often tattooed." Wikipedia.
Despre Isa ibn 'Aii al-Kashkari, zis Prinde-Muşte June 26, 2007
"Nu este cunoscut decît prin poemele-i melancolice şi prin titlul unui comentariu pierdut la Cartea Timpurilor Intermediare de Al-Adami. Aparţinuse Ordinului Căutătorilor de Adevăr, fără să fi ocupat vreun loc proeminent în această organizaţie obscură între toate. Căci se spune că Adevărul însuşi îi face umili pe cei ce-l caută.
Născut între creştini, s-a expatriat de timpuriu în Emiratul din Melitene. Unii îl dau drept zindiq sau dualist, dar întotdeauna a fost bănuit de ceea ce după toate probabilităţile nu era. Căci, în acel teritoriu incert de la întretăierea mai multor state, Isa ibn 'Aii izbuti să-şi ascundă religia atît de bine, încît nimeni n-a ştiut cu adevărat dacă fusese creştin şi de ce fel, sau paulician, sau încă musulman şi de ce fel anume. Acest prodigiu unic a fost şi va fi lăudat în vecii vecilor; căci, cum obişnuia el însuşi să spună, „există oare gărzi în stare să-l oprească pe Allah la graniţă ?
Dacă a fost cunoscut prin ceva în vremea sa, Isa a fost mai ales cunoscut prin putinţa-i de a rezolva rapid şi cum se cade cele mai delicate treburi care necesitau o investigaţie poliţienească. Nu întotdeauna accepta să se ocupe de aşa ceva, iar criteriile alegerilor sale n-au fost niciodată înţelese; căci îi refuza deopotrivă pe bogaţi şi pe săraci, pe disperaţi ca şi pe profitori. „ Oare Allah vă explică de ce plouă sau de ce e vreme frumoasă ? ", fusese el auzit spunînd cînd cei pe care-i respinsese erau prea din cale afară de mîhniţi. Dacă i se făcea milă de ei, le dădea ceva bani;dar niciodată nu revenea asupra unei hotărîri."
Profil extras de catre Culianu ( Pergamentul Diafan) dintr-o prozopo-grafie arabă anonimă din veacul al XlV-lea, intitulată Maeştrii Dorinţei Arzătoare.