Yahoo! 360° News | Beta Feedback
Start your own Yahoo! 360° page

Qualia < Y! ID: qualia5 >

Top Page  |  Blog  |  Feeds  |  Friends  |  Lists  |  Groups

Add

Qualia is not connected to you in Yahoo! 360°.

Last updated Mon Aug 11, 2008 Member since January 2007

Tag Cloud

And i don t care what the future brings, I m swingin and jazzin my way through things Reply

1 - 5 of 92 First | < Prev | Next > | Last

Qualia's Blog Full Post View | List View

Pseudo-Qualia.

Disturbed - "The Sickness" (album review)
Disturbed - "The Sickness" (album review) magnify
Disturbed – The Sickness (2000)

Album Review

The band that goes by the name of Disturbed had an overwhelmingly successful debut album in 2000. Personally, i was part of their more skeptical public; although it took years for them to win me over, now that it’s finally happened, it’s for good. David Draiman’s intense vocals wrap themselves around intrinsically complex instrumentals and genuinely addictive beats. The result? A truly memorable release, in a rock scene mainly populated by sugar-coated, lightweight, sensitive indie bands.

The album is called „The Sickness” and it sends out a dark vibe I thought clicheeistic for any band that wants to put a very bad, hardcore image out there. However, I was in for quite a surprise. My first contact with them was the apocallyptic track „Down With The Sickness” – looking back, I can’t tell what took me so long to finally discover this band’s immense potential. As catchy as a pop tune but able to strike a very deep chord within one’s psyche, the song was soon a rock club favourite, and there was no rock party without it. The drums prove themselves powerful enough to remind one of Sepultura, yet they’re much more melodious and much less noisy; the same goes for the guitars. The connexion between all of these and the lyrics is flawless; plus, much to my surprise, there’s none of the useless yelling and yelping I would’ve expected from a band with such a name. They successfully managed to break free from the pattern of the new generation Slipknot copycats and stand tall through fast-paced, strong individuality.

Some tracks such as „The Game” or „The Meaning of Life” feature a slightly electronic touch; however, it seems that its only purpose is to further emphasise the force of the exquisite drums and guitars, through the power of contrast. Songs such as „Numb”, not so fast paced but undoubtedly still just as potent, sound a bit like Metallica’s ballads, in the best way possible – the lower tempo does nothing but leave more room for one to focus on the piercing voice and excellent lyrics.

„The Sickness” fails to be redundant for one second. The pace varies, but each tune boasts the band’s skills better than the last. The only aspect in which the band seems to need some maturing is the lyrics department – after the powerfully political verses of a song like „Conflict”, it damages the ear to hear the almost emo lyrics from the breakdown of the universally acclaimed „Down With The Sickness”. However, this seems to be the only slip-off, and the album contains plenty other reasons to become a must-have.

The great surprise of the album definitely has to be the track „Shout 2000”. No self-respecting rock fan likes the original (sung by nausea-inflictingly emotional band Tears for Fears, a new wave/synthpop curly-haired mistake of the `80s), but the cover is simply irresistible. So surprising i nearly jumped out of my headphones, the tune entwines the listener from its first five seconds. It proved that a valuable melody, simply put in an unfortunate instrumental frame, can be wonderfully revived if sung by the gifted.

When all seemed lost and the rock scene seemed a hopeless pile of wannabes and underaged misfits, this band truly managed to bring something glorious to the big picture. Their music is meaningful, puissant and manages to haunt the listener for days, suddenly starting to play in one’s head with no hope of soon ceasing.

Tags: disturbed, thesickness, review, pretty, damn, amazing
Friday May 29, 2009 - 01:05am (EEST) Permanent Link | 0 Comments
Lansare album Zob
Lansare album Zob magnify
Noul album ZOB, „Zulu Oscar Bravo”, va fi lansat la începutul acestei veri. Acesta apare după o pauză de 4 ani, însă ultimii doi au fost ocupaţi cu munca la album. Stilul se păstrează, fiind vorba de acelaşi punk-rock plin de energie şi atitudine cu care ne-am obişnuit. Zulu Oscar Bravo va avea 13 piese, dintre care „Si ce?” se aude la radio din weekend-ul trecut, fiind şi primul extras pe single; o parte din melodii s-au auzit deja prin concerte în această primăvară.

Pe site-ul oficial al formaţiei puteţi găsi un colaj de aproape 2 minute, un preview al albumului.Aşa aflăm că o parte din piese sunt în engleză, sound-ul trupei apropiindu-se astfel şi mai mult de cel al trupei Green Day, cu care au mai fost comparaţi în nenumărate rânduri. Titlul albumului, deşi bizar la prima vedere, reprezintă cuvintele de cod atribuite literelor z, o şi b în alfabetul internaţional de ortografiere în radiotelefonie. În acest alfabet, fiecare literă e înlocuită cu un cuvânt care începe cu ea (pentru claritate – într-un apel telefonic, de exemplu): C = Charlie, T = Tango, etc.. L-au folosit şi cei de la Bloodhound Gang, pentru piesa din 2005 numită Foxtrot Unicorn Charlie Kilo.

Producţia albumului este semnată ZOB & Sorin Sfârlea. Cu el am discutat şi noi, aflând că ideile de piese au apărut încă de la sfârşitul anului 2006 şi că s-a înregistrat iniţial în patru studiouri diferite. Băieţii de la ZOB s-au mutat în februarie cu tot cu scule în studioul de la Breaza, unde au înregistrat o lună; a urmat studioul Luxor, în mai şi septembrie ale aceluiaşi an. Aici s-au înregistrat tobele, bass-ul şi ceva mai mult de jumătate din track-urile de chitara. Dl. Sfârlea continuă: „Restul de track-uri de chitara le-am înregistrat în studioul unei prietene de-a formatiei în perioada noiembrie-decembrie 2007 şi februarie - martie 2008. Toate înregistrarile de pâna aici au fost făcute de Forrest.” A urmat studioul Musitech, tot în două sesiuni (aprilie 2008 şi octombrie 2008), cu Dragoş Ştirbu la pupitru, pentru înregistrarea vocilor. Ultima fază a fost aceea de mixaj şi masterizare: “Mixajul e făcut de Pupe în perioada noiembrie 2008 - martie 2009 în studioul Viţa de Vie. Pentru mastering am apelat, ca şi la albumul precedent, la Peter Dorozsmai de la studioul Tom Tom din Budapesta.”

Înregistrările nu puteau, evident, să decurgă fără aventuri: “Când Pupe a ajuns cu mixajul la piesele «Song About Nothing» şi «I Wanna Be Like CK», am constatat că nu avem track-urile de voci ale acestora. Le-am declarat pierdute şi am re-tras vocile cu Pipai la butoane în studioul VDV”.

Cât despre lansare, aceasta se află deocamdată în stadiul de proiect. La semnarea contractului cu Roton se profilaseră două idei posibile de lansare: La Motoare, la fel ca acum 5 ani (“pentru că de fiecare dată s-au dovedit a fi gazde primitoare”), ori printr-un turneu în 8 oraşe mari, cu albumul inclus în preţul biletului sau intrare gratuită pentru cei care şi-au cumpărat discul deja.

La final, Dl. Sfârlea ne-a mai spus: “În toată această perioadă am avut de multe ori senzatia că înregistrările n-or să se mai termine niciodată, nu e glumă! Răbdarea noastră şi a fanilor cred că a meritat, albumul chiar sună extraordinar. O considerăm cea mai buna producţie a grupului de până acum.”

ZOB nu completează scena punk din România, ci o definesc. Au reuşit ceea ce multe trupe, inclusiv nume celebre din afară, încă se mai străduiesc să facă: să ofere fanilor ceva mai mult decât tobe şi chitări zgomotoase, şi anume un punk-rock melodios şi cu sens. Substanţa şi mesajul nu au lipsit niciodată de la debutul din 1993 până azi. “Zulu Oscar Bravo” se anunţă a fi o revelaţie în materie de punk autohton.

Tags: zob, punk, lansare, album, zulu, oscar, bravo
Friday May 29, 2009 - 01:01am (EEST) Permanent Link | 0 Comments
Radio Logo
Radio Logo magnify
Super tare frate! Am si logo/banner thingy acum. Multumesc mult, mult, Bobi.
Apropos, Bobi face logo-uri for a living. Daca va place si va intereseaza, vorbiti cu mine si va face si voua.
Tags: radio, online, ska, banner
Monday September 8, 2008 - 02:45pm (EEST) Permanent Link | 0 Comments
The Sushi Rooster & The Cat's Tentacle
The Sushi Rooster & The Cat's Tentacle magnify

Din seria eu-nu-scriu-despre-personal-real-life-stuff-dar-ma-mai-apuca, without further ado:

Sushi Man: deci
Sushi Man: esti ?
qualia5: da 
Sushi Man: bun
Sushi Man: vroiam doar sa-ti zic o faza penala
Sushi Man: am primit o propunere
Sushi Man: de plecat
Sushi Man: in lume
Sushi Man: de la o pizda proasta
Sushi Man: blonda
Sushi Man: 20 si de ani
Sushi Man: casatorita
Sushi Man: care ca vrea sa goleasca contu lu ta-su
qualia5: lume?
Sushi Man: si sa plec eu cu ea in ... pula mea
qualia5: unde ma
qualia5: concediu?
qualia5: a cu golit de cont
qualia5: frumoooos
Sushi Man: nu in concediu, fata
Sushi Man: de tot
qualia5: you always had a thing for nutjobs
Sushi Man: she's part gipsy
Sushi Man: 50% to be accurate


Sushi Man: mi-am batut pula de ea in ultimul hal
Sushi Man: apparently she fell for it
Sushi Man: si cu o ora inainte sa plece
Sushi Man: m-am dat la ea la modul extraordinar de foarte direct
Sushi Man: mi-a bagat verigheta in fata
Sushi Man: si eu am bagat-o in pizda ma-si
Sushi Man: dar de atunci ma tot suna
Sushi Man: ca vrea sa ne vedem
Sushi Man: ca a facut o greseala
Sushi Man: ca nu trebuie sa ma refuze
Sushi Man: ca i-a fost frica
Sushi Man: ...
Sushi Man: chestia e ca daca treaba asta merge prost cumva...sau daca merge oricum mai departe de atat
Sushi Man: my dick is sushi
qualia5: :))
qualia5: why?
Sushi Man: she
Sushi Man: is
Sushi Man: part
Sushi Man: gipsy
qualia5: i forget
Sushi Man: with emphasis on the ninja sword
Sushi Man: any thoughts on the matter ?
Sushi Man: should i fuck her and leave her to rot ?
Sushi Man: should i abort now ?
qualia5: e f simplu


Sushi Man: so i should bail now ? and if so, on what grounds ?
qualia5: best ever
qualia5: girlfriend
qualia5: n-ai?make one up
qualia5: n-ai?
qualia5: crush on smb
qualia5: mental faithfulness ;)
qualia5: dar finut
qualia5: sa nu se shucareasca 
qualia5: ca se poate criza in oricare varianta
Sushi Man: da-o in sucareala ma-sii
Sushi Man: ca oricum e distrusa
Sushi Man: problema e ... de ce n-ar trebui eu s-o fut ?
qualia5: pt ca o sa se simta sedusa si abandonata dup-aia
qualia5: and you dont wan that kind of womanly range
qualia5: when the woman are o satra in spate
Sushi Man: i kinda thought of that myself :-?
qualia5: chiar dak nu zice ca vrea relatie
qualia5: orice dat cu flit
qualia5: n-o sa-i placa
qualia5: its like a pussy tentacle
qualia5: chiar daca nu e relatie
qualia5: o sa aiba...pretentii
qualia5: so nevermind it all  


Sushi Man: eu am o strategie de risc in cap
Sushi Man: dar e foarte fina linia
Sushi Man: ...
qualia5: go
Sushi Man: she can't go to her gipsy dad/hubby and say : "m-am dus la bucuresti sa ma intalnesc cu el dar e numai vina lui, cut him up"
qualia5: slab
qualia5: de parca n-ai stii
qualia5: cum tes femeile intrigi
qualia5: sla-hab
Sushi Man: oricum ea si-o ia
Sushi Man: daca se afla 


qualia5: auzi
qualia5: pot sa pun o parte din discutia asta a ta pe blog cu witness protection?
qualia5: si alege-ti porecla
qualia5: :P
Sushi Man: porecla porecla .... 
Sushi Man: nu stiu
Sushi Man: any thoughts ? 


Sushi Man: sushi-dick ?
qualia5: sushi man
qualia5: :D:D
qualia5: :))
Sushi Man: brain sync
qualia5: we think alike
qualia5: thanks
Sushi Man: ok
qualia5: im gettin right on it
Sushi Man: pui la tine pe blog ?
Sushi Man: auzi...
Sushi Man: just in case
Sushi Man: they never find my body or smth
Sushi Man: asta e doar asa
Sushi Man: in case you don't hear from me


Sushi Man: cica vrea sa fuga maine de acasa
qualia5: spre tine?
Sushi Man: mdeah
Sushi Man: si m-am gandit
qualia5: watch your ass
qualia5: :-|
Sushi Man: pam
Sushi Man: pam
Sushi Man: pam
Sushi Man: cumva, cred ca mi s-a urcat la cap
Sushi Man: iar
qualia5: stiu.
qualia5: :-<
Sushi Man: deci fii atenta
Sushi Man: (oricum n-o sa se intample nimic)
Sushi Man: dar 
Sushi Man: vine asta aici
Sushi Man: i-am zis sa-si ia camera la hotel
Sushi Man: ca eu n-am unde s-o tin
Sushi Man: ...Sushi Man: asa
Sushi Man: ma duc 


qualia5: asa
Sushi Man: si dupa aia ma duc sa-mi iau un pachet de tigari
Sushi Man: and i pull a Kayzer Soze on her
qualia5: nu poti sa pleci acasa politicos
qualia5: cu nb?
qualia5: i dont think shell want to spoon
qualia5: or will she:-?
Sushi Man: are you retarded ? 
Sushi Man: if i tell her i leave
Sushi Man: she'll follow
qualia5: =))
Sushi Man: tu n-ai inteles
Sushi Man: ca ea vrea sa plecam in lume ?
Sushi Man: amandoi
qualia5: da,i forget,excuse me.


Tags: sushi, cock, pussy, tentacle, dilemma, ninja
Friday August 15, 2008 - 10:59am (EEST) Permanent Link | 1 Comment
Cum faci misto de John Lennon
Cum faci misto de John Lennon magnify
Cand vine vorba sa zac, pai zac frate. Nu ma joc. Spre vaga mea rusine, asta inseamna ore intregi de benoclat la televizor. Fac asta in loc sa ma simt la ce mi-a spus un prieten care-mi imprataseste activitatea, dar care a comentat dezaprobator cum ca el cand zace, macar pune mana si citeste. Efortul intelectual e prea mare in perioadele astea, cum e si cel fizic sa ma deplasez pana la calculator ca sa vad, macar, filme mai de doamne-ajuta. Cu asta m-am indeletnicit mai toata saptamana trecuta, pentru ca am o matusa care atunci cand ma cheama la birou, ma lasa sa pierd primele 3-4 ore bandu-mi cafeaua, citind bloguri si ocupandu-ma de al meu, iar cand nu ma cheama, well...nu ma cheama. Singura variatie, miercuri, cand m-a uitat 3 ore prin Bucuresti. Asa ca nu m-am miscat de pe o banca dintr-un parc si am terminat o cartulie.
Ce ramane? Pai, cateva ore bune de HBO si inca cateva de Pro Cinema.Am vazut chestii mai bune si chestii mai proaste. Seriale foarte ok gen Nip/Tuck si Two And a Half Men filme mai slabute (o comedie usurica cu Ashton Kutcher salvata de Bernie Mac, absolut genial) dar si proaste de tot (o treaba cu Robin Williams, otherwise an all-time favourite, ceva gen euro trip numai ca prin State, cu o rulota si mai putin vulgara, mai good-clean-family-fun-ish). Cred ca-mi scadeau standardele pe masura ce treceau zilele.
Am incercat sa fiu fata culta si sa ma reorientez spre Discovery (sa n-aud de Animal Planet, stiu si eu ca a Fire Truck can consume 7 times – 7 erau? – its own bodyweight) dar baietii aia forau dupa petrol, deci am trecut peste, iar pe National Geographic era Ewan McGregor care se scalambaia cu motocicleta prin Etiopia (am damblagit in punctul in care povestea foarte incantat ca vrea sa cumpere un magarus ca sa il plimbe prin Londra – because theyre so cuuuute! – dar s-a chitrosit si a dat inapoi cand s-a prins ca e scump sa-l transporte. Ne-a linistit - gaseste el unul de cumparat in Londra. Ce bine! I was just about to bleed to death.). Am zis, evident, pas si la asta. Sa n-aud ca n-am incercat.

In fine! This is all (somewhat)beside the point. Subiectul zilei e de fapt chestia cu care mi-am incheiat epopeea in ale holbatului mindlessly la tv, si anume singurul documentar vazut cap-coada – Imagine John Lennon. Dragut, partial orientat pe Beatle-si, deci fara cultul personalitatii, obiectiv, frumos. Ok. Dar la 4.30 azi dimineata cand ma uitam eu la asta, molfaind linistita niste pepene galben, nu ma gandeam decat ca un documentar de genul asta nu e prea greu de facut.
O cunostinta care voia sa dea la FSPUB avea de citit (ca tot restul lumii) trei carti de filosofie politica. Ca mai toata lumea, voia neaparat ca una din ele sa fie Principele. Si o profesoara i-a zis o treaba destul de desteapta – fata mamii, nu impresionezi pe nimeni daca alegi o carte arhi-cunoscuta despre care s-au scris deja biblioteci intregi. Fii smart si alege ceva mai obscur.
Cam asa si cu documentarul asta. Oamenii chiar multumeau la final tuturor celor care au filmat de-a lungul anilor material folosit de ei. Si – ma gandesc eu – ce mare branza? Lipesti bucatele filmate de altii, iei interviuri oamenilor care l-au cunoscut – macar alea sa le faci singur, what the hell –, pui permanent muzica lor pe soundtrack, faci un colaj, ceva, mai artsy cand e vorba de omul in cauza ca a luat-o pe coclaturi cu narcoticele (aproape inevitabil in this business). Dar pe masura ce i watched, mi-am dat seama ca desi e mult mai usor de facut unul de genul asta decat unul despre un trib necunoscut abia descoperit de prin Africa sau despre un nou element chimic si utilizarile lui, documentarul e mai mult decat okay.
Ce-am aflat din treaba asta? Pai, quite some stuff. Am aflat ca U2 nu erau asa bad-boys rebeli in 87 cand se laudau ei cu videoclipul in care venea politia pentru ca cantau pe un acoperis (Beatles-ii au facut asta in 69) si nici Rage prea originali cu the whole public place thingy de pe Wall Street (dar la ei e okay, because i love em ). Oricum, 69 was a hell of a year, dar nu si pentru Beatles – aia a fost ultima performance, si de la fanele isterice care lesinau pe capete, acum nu se vedea in public (oricum skimpy) decat lume grabita care happened to be passing by si niste politisti apatici.

Mi-am dat seama ca probabil, dupa Elvis, baietii astia 4 au dus ideea de Making It Big la complet alt nivel. Nu zic ca nu mai fusesera obscenely famous musicians pana la ei, zic doar ca nu-mi dau seama de o chestie care sa fi mers atat de mult pana la cult. Am mai invatat ca Lennon, fiind probabil printre primii oameni cu genul asta de faima pe cap, a cam dat-o in damblageala prin anii 70. Mi-a placut, however, calmul si logica cu care i-a vorbit unui fan imbecil care ii dadea tarcoale la conac (despre cum el canta cum ii vine, si sa nu se mai identifice atat).
Total gay faza cu We re bigger than Jesus. Nu ca as fi eu the religious fanatic, dar asa s-a dus complet down the drain imaginea simpatica si mistocara din conferintele de presa din anii 60. Am inteles faza cu pacea, oarecum si faza cu parul lung (um...pancarte cu grow your hair...whatever), dar am bubuit intr-un ras complet tampit cand am vazut, spre final, in spatele lui John la o conferinta de presa un banner pe care scria Hair Peace. Exact asa, n-am ratat eu nimic. Ce sa inteleg? Ca militau pentru pace si par lung si intre timp li s-au amestecat ideile in cap? Ca militau pentru par linistit (balsam?) ? Ca vor sa fie oamenii mai impacati cu podoaba lor capilara? Sau pubiana?

Asta ma aduce la cea mai savuroasa parte din documentar. Un nene care se pare ca era desenator – pe numele lui Al Capp - a venit la cuplul John – Yoko cand faceau o conferinta de presa de 7 zile, din pat, dintr-o camera de hotel (din nou..uhm..whatever.). Tipul era invitat, a anuntat ca vine – un tip oozing of sarcasm, pe la 50 si ceva pe vremea aia. A venit classy si politicos, dar a intrat direct in branza. L-a desfiintat total. Si nimic nu e mai amuzant decat socul unui om obisnuit sa fie adulat, luat brusc la misto. S-a luat evident de coperta lor de la Two Virgins si i-a intrebat daca ideea era sa dovedeasca lumii ca au par pubian. John s-a sucarit, evident. Cand l-a facut necioplit si i-a inchis gura lu Yoko, a fost, as i like to put it, picatura de pe tort – John l-a dat afara, iar omul a iesit ranjind.

Si pentru ca merita, toata conversatia e aici.




Misto si ca n-au batut apa-n piua prea mult pe moartea lui. After all, its his life that counts the most, not his death. Ce n-o sa pot sa inteleg niciodata e cum poti sa plangi la moartea unei celebritati. Ok, te-o fi influentat muzica lui, ti-o fi zguduit adolescenta, but shit, grown men weeping? Ok, i would die a little bit inside daca ar muri Vig Ruggiero - knock on wood! - numai pentru ca n-am apucat sa beau o bere cu el, dar asta cu lacrimile de crocodil ma depaseste. Oh well.

P.S. Stiu ca toata treaba asta e departe de-a fi de actualitate. Dar ca si copil care a ratat anii 20, 30, 40, 50, 60 si 70 live, am tot dreptul sa mi se para o noutate totala cam tot ce s-a scos in materie de muzica (si nu numai) prin vremea aia, so buzz off.

Tags: imagine, john, lennon, al, capp, peace, hair, damn, hippies
Monday August 11, 2008 - 12:00pm (EEST) Permanent Link | 2 Comments

Add Qualia's Blog to your personalized My Yahoo! page:

Add to My Yahoo!RSS About My Yahoo! & RSS
1 - 5 of 92 First | < Prev | Next > | Last