Inca sunt indoit daca sa scriu prea multe despre acest loc aflat atat de aproape de Bucuresti, nu de alta dar e inca atat de curat si de linistit prin comparatie cu celelalte paduri din zona… Am incredere in voi insa.

Am avut de testat un Volvo XC70, timpul era scurt, iar apetitul pentru combustibil al acestei masini nu ne dadea prea multe sanse. Asadar am tot cautat o zona nevizitata de noi pe langa Bucuresti. Mare mi-a fost mirarea sa vad pe Panoramio niste poze din Parcul Natural Comana, aflat la doar 30km de Bucuresti, inspre Giurgiu. Recunosc smerit, in 34 de ani de viata e prima data cand ma gandesc sa vizitez acest parc natural.

La Padurea Comana ajungi usor, apucand drumul spre Giurgiu. Atentie, ca pana in Adunatii Copaceni drumul e sub orice critica. Imediat la intrarea in acest sat, dupa ce treci de podul peste Arges, faci stanga catre Mogosesti. Drumul judetean e in stare buna, iar zona merita vizitata mai ales primavara si vara, cand toti pomii fructiferi si dealurile respira un aer mai putin poluat decat gasesti in zona de nord a Bucurestiului.

Drumul te duce singur catre satul Comana, unde treci strangand din dinti pe langa manastirea cu acelasi nume aflata intr-o avansata stare de paragina (dateaza inca din 1588!!), iar din centrul satului cotesti dreapta direct spre padure. O, si ce padure…

Parcul natural Comana are in total 250 de kilometri patrati, din care 96km2 de padure, 12 kilometri patrati de balta si 3 kilometri de mlastini si saraturi. Peisaj de Delta, aer curat de-ti vine sa-l bei, poteci si drumuri forestiere pierdute prin padure, dar si un “Sat Celtic” aflat intr-o avansata stare de degradare.

Acesta din urma este alcatuit in fapt din niste locuinte lacustre amenajate intr-o vreme in care se dorea includerea intr-un circuit turistic mai serios a acestui parc. Iti trebuie mare atentie sa mergi pe pontoanele de lemn putrezit, insa peisajul merita tot efortul.

Ai impresia ca esti oriunde, numai atat de aproape de un oras muribund nu. Soarele incalzeste din belsug balta, totul fosneste imprejurul tau iar senzatia de libertate e de nedescris. Da, nu trebuie neaparat sa mergi in Delta pentru a o simti. De altfel, se pare ca poti inchiria si barci… dar asta poate tura viitoare.

Exista si o cabana numita Fantana cu nuc, insa nu am reusit sa vedem cat costa cazarea si mai ales cum anume poti face o rezervare. Din pacate, la cativa zeci de metri de la cabana se afla un loc de popas, unde se presupune de altfel ca a fost ucis Vlad Tepes. Ei bine, locul era tocmai ocupat de niste melteni infioratori, cu manelele de rigoare urland din difuzoare. Cum Volvo-ul nu era al meu m-am abtinut cu greu sa nu ‘alunec’ pe noroiul de pe drumul forestier direct in picnicul lor de nenorociti. Unde esti tu Tepes Doamne…

Sfat asadar: merita vizitata in timpul saptamanii. Nu garantez ca in weekend nu vei da de aceeasi specie sinistra de grobieni care vor polua sonor si olfactiv toata splendoarea acestei zone. Daca tii mortis, poti merge in mai la Sarbatoarea Bujorului, tinuta in satele din apropiere…

Trebuie sa fii atent pe unde calci, la tot pasul freamata viata: broscute, soparle, mici rozatoare… Probabil ca in timpul verii abunda si tantarii, deci n-ar fi o idee rea sa te dai din timp cu lotiune contra tantarilor (nu ca ar avea un mare efect :P)

Privelistea colibelor lacustre si a stufarisului abia trezit din somnul de iarna te lasa fara cuvinte. Pur si simplu iti vine sa stai acolo, sa-ti faci si tu o coliba si sa te pierzi in visare. 24 de ore pe zi.

Am lasat apoi peisajul de Delta in urma si ne-am afundat in padure (la propriu daca a plouat de curand, drumul forestier a pus probleme mari la un moment dat cu sleauri de 30 cm si noroi din belsug), unde am inceput sa descoperim o lume inca nepoluata si putin afectata de interventia omului.

Stejari si frasini, unii vechi de sute de ani, apoi mai la sud o rezervatie de bujori, sute de specii de pasari, 20 de specii de pesti… Mai multe amanunte despre parcul natural cititi aici, eu voi mai spune doar ca lucrurile astea trebuie vazute si respirate, nu scrise.

Noi vom reveni pentru a ne plimba pe indelete si pe jos prin padure, caci testul nostru cu Volvo-ul nu ne-a lasat prea mult ragaz pentru a respira cum trebuie acest templu natural.

Am iesit apoi in drumul care merge spre Mihai Bravu (intorcandu-ne prin Comana). Atentie insa ca e foarte rupt si plin de gropi. Nu pot spune ca m-a suparat acest lucru, poate asta va face ca destul de putina lume sa vina in zona. Insa preferabil sa ai un 4×4.

Si evident, nu mai spui la nimeni, da?