Azi am iesit la un pranz cu Irina, la City Grill, in Dorobanti.
Dupa a mica neintelegere, ne-am intalnit si am avut o mult asteptata discutie reconfortanta.
Eu am comandat o supa de rosii cu crutoane, si sarmale, ea un caffe latte.
Supa de rosii a fost excelenta, dar sarmalele aveau o carne mai ciudata, nu mi-au placut, nu le-am mancat.
La un moment dat cerem nota. Vine un nene si cu zambetul pe buze ma intreaba:
Om bun (chelner la City Grill): De ce nu ati mancat sarmalele? NU V-AU PLACUT? Eu: Supa a fost excelenta, dar sarmalele din pacate nu, nu mi-au placut. Om bun: Pot sa va aduc altceva in schimb? Eu: Nu, multumesc. Om bun: Dar v-ati saturat din supa si de aceea nu ati mai mancat sarmalele? Eu: Supa a fost excelenta, dar sarmalele pur si simplu nu mi-au placut.
PANICA
Alt angajat: De ce nu v-au placut sarmalele? Eu: Nu stiu, pur si simplu nu mi-au placut
PANICA Cateva minute de alergatura
Om bun imi aduce nota. Om bun: Nu v-am adaugat sarmalele pe nota daca nu v-au placut si nu ati dorit nimic in schimb.... Eu (zambind si strangandu-i mana): Multumesc.
Cat de putin iti trebuie pentru un moment de fericire!
De ceva vreme, un dor ma roade. Un dor de duca, un dor de stabilitate, un dor de constructie.
Si totusi o lene ancenstrala ma tintuieste in casa, la un somn dulce de dupa amiaza.
Din nou ma mir cat de buna este viata cu mine. Numai faptul ca il am pe Cos depaseste cu mult sperantele mele de anul trecut.
Cateodata, insa, as vrea sa pot pune punct anului trecut. Asta inseamna sa inchid toate datoriile deschise, si firmele existente. Vineri, in timp ce eu si Cos stateam de vorba cu Voiti la un pahar de vorba aflu ca una din firmele vechi de care nu ma ocupasem este data in judecata de Registru Comertului. Parca m-a lovit ceva in moalele capului; m-am dus la baie sa ma smiorcai putin si sa ma clarific.
Nevoia de closure este pentru a putea continua. Pentru a putea sa ma trezesc gandind / cladind la / un viitor, nu cu teama pentru trecut.
Anul trecut m-am lovit de limiletele fiintei umane. Sfarsitul, care, cateodata, in trecut, mi s-a parut romantic, era prea aproape. Nu mi-l doream. Banuiesc ca nu o sa mi-l doresc nicicand, iar cand o sa fie totusi aproape credinta ca facem parte dintr-un mare ciclu universal o sa ne salveze.
Dar, deoacamdata, avem nevoie sa avem grija de aceasta viata.
In august mi-am facut niste analize la ginecologie care au costat ridicol de scump, in jur de zece milioane. Printre ele era si testul pentru virusul care provoaca cancerul de col uterin. Mi-a spus atunci doctorita ca existau doua sanse: sa existe, si atunci sa se trateze, sa nu existe, si atunci sa ma vaccinez. Nu exista.
In aprilie am facut primul vaccin, in iunie trebuie sa-l fac pe al doilea si in octombrie pe al treilea. Cheltuiala totala: in jur de 800 de euro, dar se merita, cancerul de col uterin fiind diagnosticat la 3000 de femei in Romania anual, 6 murind in fiecare zi din cauza aceasta.
Vestea si mai buna vine de la americani, care vor finanta din aceasta toamna o campanie de vaccinare pentru toate fetele din sistemul de invatamant romanesc. Mi se pare excelenta si va incurajez pe toate sa mergeti sa va vaccinati! Sunt atat de putine maladii care se pot fi perveni asa de usor, iar pe termen lung investitia este o nimica toata.
Si cat mai repede ca nu se stie cand vreti un babi si / sau intalniti un Cos si nu puteti fi insarcinata in perioada de vaccinare :-).