Well... you clean up the dirt, there's just more dirt to clean up tomorrow. Make the beds, they just have to be made tomorrow. Wash the dishes, more to wash tomorrow. Make dinner, it gets eaten, doesn't it? The world keeps growing, and you feed it. But it doesn't feed you, does it? But... how much can you take? How much can you take before you snap?
How much can you take?
How much can you take?
Lying on your bed, looking at the ceiling, waiting for something to happen.
And knowing all the time that you were meant for something better. Feeling it. Wanting it.
But... how much can you take? How much can you take? How much can you take before you snap?
How much can you take before you snap?
How much can you take before you snap?

yonderboi - before you snap

noul meu loc de pierzanie

http://curlymind.wordpress.com/

"The man who said "I'd rather be lucky than good" saw deeply into life. People are afraid to face how great a part of life is dependent on luck. It's scary to think so much is out of one's control. There are moments in a match when the ball hits the top of the net, and for a split second, it can either go forward or fall back. With a little luck, it goes forward, and you win. Or maybe it doesn't, and you lose. "



Match Point -- the movie

m-am asezat cuminte in pat intre cearceaful alb sifonat de sub mine si plapuma invelita la fel, cazuta pe jumatate.. am strans in pumn bucatica dulce si am strecurat-o apoi adanc intre tablia de lemn inchis la culoare si salteaua scortoasa.. poate candva peste cativa ani altcineva o va gasi si se va bucura de ea ca si mine.

cat de frumos.. a soptit inchizand ochii in autobuzul mult prea aglomerat.. ca te gandesti si iti faci mici cadouri din cand in cand.. uitand pentru ca apoi sa redescoperi cu o placere reinnoita ceea ce nu te asteptai.. iti plac surprizele… nu? a spus cineva o data demult… zambesc acum lasand amintirea sa ma invaluie.. da imi plac, cred.. foarte mult..

cred ca imi mai place sa stau intinsa in pat printre aceleasi fasii motolite intr-o noapte de vara, lungita cu o mana cazand pe o parte, cu geamul deschis.. ascultand sunetele noptii si lasand aerul parfumat de vara sa ma mangaie..

presupun ca am visat despre asta.. despre multe clipe din viata mea de care imi dau seama pe zi ce trece.. ma inspaimanta.. am visat ca odata voi sta intr-o camera exact ca aceasta, cu un geam mare intr-un capat, impartit in doua ce porneste de jos.. cu rama pictata in cel mai inchis brun..si un transperant.. am mai trait o data privirea aruncata alene in intuneric si luminitele insiruite una dupa alta din departare conturand castelul..

acasa? Unde e acasa? Nicaieri.. pentru ca..

am hotarat ca nu voi trada asteptarile nimanui. Daca pot face ceva frumos in lumea asta, o sa fac tot posibilul. Daca ideile mele vor inalta punti catre soare, am sa ma ard mai intai pe mine incercand. Daca lucrul pe care eu l-am conceput va putea fi numit cuibul unor oameni fericiti, atunci am sa zbor purtand intre dinti crengute, construindu-l cu mana mea, picurand din sufletul meu. Daca cineva o sa imi spuna ca sunt prea trista si nu ar trebui.. am sa zambesc si am sa-l intreb daca el este fericit cu adevarat. Cand imi va mai zice cineva ca sunt frumoasa.. am sa imi intorc obrazul.. si am sa zambesc iar cu ochii plecati.. dar nu am sa mai insist vehement ca se insala, chiar daca nu stiu ce sunt.. iar oglinda mea din baie nu ma iubeste. In fond.. fiecare crede ce vrea..

…pentru ca nu ma asteapta nimeni…