am ajuns la concluzia ca in anii ce vin fiecare individ va avea dreptul sa aiba propria dezordine interioara, care ii va purta si numele... va avea medicamente personalizate adaptate entropiei personale. mai greu va fi cu cei care vor mima boala, neavand personalitate ei vor avea maladii identice cu unii sau altii... acestia vor fi impostorii vietii ce va sa vie.

mentalul nostru a fost gandit sa functioneze in interactiune cu ceilalti, din pacate suntem, din ce in ce mai mult, obligati sa traim alaturi de ceilalti printr-un "filtru"... Filtru care are grija sa faca abstractie de reactia profund umana si sa saboteze, astfel, inconstientul colectiv. in mintea mea, inconstientul colectiv ingurgiteaza tot ceea ce devine obisnuinta la nivel macro, asa am ajuns - ca umanitate - de-a lungul timpului sa ne asumam si insumam individualitatile.

cultul persoanei si al individualitatii distruge inconstientul colectiv, mama si tata lu' socialu', "lichidul amniotic" al umanitatii...

fara inconstient colectiv suntem distrusi... patologia va lua locul tipurilor de personalitate, iar tulburarile colective vor fi doar simple puneri de acord intre personalitatile ce vor intra in contact.

urasc scenariile ce descriu distrugerea umanitatii si iubesc inconstientul colectiv, ma face sa ma simt creatia lui Dumnezeu...

azi dimineata m-am trezit foarte trista... obosita... am stat putin si am inceput sa plang. m-au vazut fetitele si m-au intrebat de ce plang, nu am putut raspunde.

la amiaza am hotarat sa dorm, dar ceva nu-mi dadea pace. m-am invartit, am incercat sa mai fac cate ceva... in cele din urma m-am asezat la calculator sa vorbesc cu Adela si cu Tudor... poate asa voi mai prinde viata. discutia a inceput usurel... Adela mi-a povestit despre lucrarea la care e concentrata; o rog sa-mi pastreze si mie un exemplar... draguta, cum e de obicei, imi zice ca o va face, spera sa nu uite. ii zic sa-si puna un reminder si asa tam-nesam incep sa-i zic cum isi punea Baba - bunica mea - reminder: isi lega un fir de ata rosie in jurul degetului inelar si de fiecare data cand dadea cu ochii de el isi aducea aminte ca avea ceva de facut...

in secunda urmatoare in fereasta de langa, cea a lui Tudor, apare: STII CA IERI A FOST ZIUA BABEI...

mi-au tasnit lacrimile din ochi instantaneu... uitasem... subconstientul mea a tinut minte. a incercat tot ceea ce stia. pana la urma a reusit.

uitasem ca pe 10 ianuarie era ziua ei... ani de zile am dormit in acelasi pat (vreo 16 ani legati si apoi inca 5 cand si cand), chiar si cand veneam acasa de la facultate; iarna imi incalzea apa, o punea in sticla si mi-o punea la picioare ca sa nu-mi fie frig, ma intreba de fiecare data ce vreau sa mananc si apoi incepea sa pregateasca.

mie si lui Tudor ne-a dat voie sa-i zicem Baba, am fost singurii nepoti care am avut acest privilegiu - ceilalti trebuiau sa-i zica "mamuca". unii dintre ei au incercat sa-i zica si ei Baba, dar i-a pus la punct imediat: "tu sa-mi zici mamuca!"

si eu uitasem... te rog sa ma ierti!

ar fi avut 98 de ani, era nascuta pe 10 ianuarie 1910.

a murit la 90 de ani, in timp ce-si spunea rugaciunea de seara. este femeia care mi-a influentat cel mai mult viata, femeia care m-a invatat ca nu poti ocoli ceea ce urmeaza sa traiesti, ca trebuie sa faci fatza orice ar fi. a ramas singura cu patru copii si i-a crescut cum a putut ea mai bine: disciplina, munca si multa daruire. niciodata nu am auzit-o plangandu-se de viata ei grea. a stat la tara, apoi a lucrat intr-o fabrica de confectii, a avut de gand sa plece in America... s-a maritat si s-a mutat din nou la tara. s-a maritat, i-a murit o fata, a mai facut baiat, si-a ingropat sotul... avea 24 de ani. dupa ani de zile s-a recasatorit si a mai avut trei copii - doua fete si un baiat - inainte de a se naste cel de-al patrulea copil al ei (mama mea) sotul i-a fost luat si dus in lagar... unde a murit. mama mea nu si-a cunoscut tatal niciodata, a avut insa cea mai puternica mama din lume. si eu am cunoscut-o, dar ieri am uitat ca e ziua ei.

inainte de a termina clasa a VIII-a stiam toate miturile biblice pentru ca in fiecare seara imi povestea inainte de culcare. puteam sa cer bis pentru seara urmatoare. Biblia ei era insemnata cu creioane chimice (pastrez inca imaginea aceea in care inmuia creionul pe limba si apoi facea un punct in dreptul pasajului din care citea)... numai ea stia de ce a facut semnele. Cauta "amanarile", asa zicea ea trimiterilor de la o carte la alta, de la un testament la altul... avea doua clase primare, din care una in limba maghiara... dar convingerea mea interioara e ca era o cititoare profesionista, mai ales in ultimii ani ai vietii. toata viata a fost croitoreasa. a pretuit cartile, scoala, a insistat sa facem scoala si sa nu ne batem joc de noi. cred ca ceea ce a ajutat-o sa-si pastreze limpezimea mintii a fost cititul si, mai ales, Biblia.

Copilul meu cel mai mare pe cand avea 2 ani ne povestea cum Baba apare si sta cu ea in diverse momente. A vazut-o o singura data.. cand avea 4 luni si cu toate astea descrierea era perfecta! Era Baba mea, doar ca nu era imbracata cum o stiam eu, era imbracata cu rochie alba si cu basma alba.

Nu mai pot adauga nimic... doar ca imi cer iertare ca am uitat. si poate ca ar fi ramas uitata daca subconstientul nu ar fi fortat limitele, daca nu ar fi insistat ... cu un REMINDER.

Dumnezeu sa o odiheasca in pace!

azi m-am trezit, in mod indirect, facuta tembela!

de ce? pentru ca mai in gluma, mai in serios am indraznit sa-i recomand unei viitoare mamici sa tina cont de unele recomandari traditionale...

de cand am copii am constat ca unele "sfaturi" traditionale te ajuta sa te incarci pozitiv pentru ceea ce va sa vie. ceea ce vine e inghititor si e mai bine sa-ti asiguri tot confortul psihic ...

nasterea unui copil e un miracol trait "live", chiar daca ai senzatia ca vei muri de durere, ca nu vei mai face copii niciodata... cred cu tarie ca indiferent in ce secol traiesti (chiar daca traiesti in secolul 21) nasterea iti provoaca aceleasi sentimente de dragoste nesfarsita, de ingrijorare eterna, de neputinta de a controla vazutele si nevazutele...

nu mi-am crescut copiii in atmosfera de evul mediu, nici nu i-am fortat sa "traiasca mental" in alta viata decat a lor... dar din primul moment in care l-am auzit scancind si i-am simtit respiratia pe pieptul meu am stiut ca nu exista lucruri pe care nu le-as face pentru copilul meu. nu mica mi-a fost mirarea cand mergand la medic cu copilul cel mic, medicul mi-a recomandat un ... leac. a dat rezultate uimitoare, copilul s-a facut bine fara sa ia antibiotic - oricum era foarte mic si nu era recomandat... povestindu-le altor medici, care nu aveau specialitatea doctorului a carui sfat il urmasem, s-au revoltat si mi-au spus ca e o prostie...

am mai aflat si de alta prietena care isi trateaza si in ziua de azi copiii in mod tradititonal... de ce? pentru ca leacurile adevarate au o putere ce actioneaza in doua planuri: in cel fizic, pentru copil, si in cel mental, pentru adultul de langa el. important e sa discerni intre aceste "panacee" si sa nu transformi viata ta si a celorlalti intr-o traire la limita. asta e adevarat provocare!

nu de mult am avut o discutie cu alti oameni, care nu au copii si care nici nu stiu cand si daca vor avea copii, dar spuneau ca toate "puterile" traditiei sunt o prostie... nu m-am putut abtine sa nu intreb: "va veti boteza copiii?"; mi-au raspuns ca "da"... pentru ca asa cere traditia(!).

si cu toate astea esti in stare sa te bati cu toata lumea ca sa-ti protejezi copilul, chiar cu riscul de a parea din alt secol sau chiar tembel...

am in sertarasele mintii o multime de obiceiuri pe care le-am respectat sau nu de-a lungul existentei mele, pot sa va spun sigur ca pentru oricare din ele am o explicatie populara, una antropologica si, pentru unele dintre ele, negarea stiintifica. nu-mi pasa nici infinitezimal de "negarea stiintifica" daca trebuie sa-mi salvez copilul si daca, bineinteles, nu-i fac mai mult rau.

imi pare rau pentru oamenii care si-au taiat cordonul ombilical, cel care-i lega de traditie, e ca si cum si-ar fi asasinat o parte spirituala importanta care-i relationa altfel cu ceilalti (nu cu altii!). e ca si cum ti-ai omori toti inaintasii, ca si cum i-ai arunca la gunoi pentru ca nu sunt destul de moderni pentru tine... si te-ai re-construi robotic, fara sa fii nimeni altcineva, ca si cum genetica s-ar fi re-inventat si tu ai fi stapanul adevarului absolut. ce prostie!

cei dinainte, cei care au trait in paradigma spirituala traditionala au un avantaj inimaginabil: au obligat pe cei din jur, pe cei dragi, sa traiasca in spirit mai mult decat in fizic... mult mai omenesc, mult mai aproape de ceea ce ne defineste...

recunosc, traiesc tembel in secolul 21 si fac asta cu buna stiinta.

azi e prima oara in viata mea cand mi-am cumparat o floare...

e a doua saptamana de serviciu in orasul cel mare si had si m-am decis sa schimb ceva. am cumparat o floare! una pe care nu stiu cum o cheama, de unde vine... nu stiu nimic despre ea, dar a costat 10 lei.

o sa-i zic "meriacasa".

ioiiiiiiiii am aflat cum o cheama acasa la ea: Guzmania, adica mania lui GUZ !