In vara aceasta a murit dl. Condeescu... fiind plecata la vremea aceea din Bucuresti, am aflat doar aseara. A fost vreme indelungata directorul Muzeului Literaturii Romane. In studentie mi-a fost profesor de Istoria reportajului. Inainte de terminarea primului semestru ne-a invitat sa mergem incontro vom vedea cu ochii si sa aducem saptamana urmatoare, la curs, un reportaj desprins din realitatea strazii. Cu prietena mea Adit, am poposit intr-o dimineata de sambata in Gara de Nord. Era la 4 ani dupa revolutie. Aurolaci, cersetori, oameni ai nimanui, pesti, prostituate... o intreaga fauna umana. Pe marginea unei guri de canal, un aurolac la vreo 14 ani se incalzea la soare. Ne-am apropiat indemnandu-ne una pe alta (curajul nu era punctul nostru forte!) de gura canalului. Dinauntru aburi si o voce plangaciasa de copil tipa printre lacrimi "luati paduchele de pe mine"!, "luati paduchele de pe mine"! Ne-am aplecat peste gura canalului, din intuneric ochii multi ne-au iscodit pret de doua secunde, apoi au inceput sa urce spre lumina, fete si baieti. O fata murdara si cu hainele decolorate il tara dupa ea pe copilul care urla. Avea vreo 6 ani. Poposise la ei in canal cu 2-3 zile in urma, fugise de-acasa de undeva de langa Craiova. Ne-au rugat in fel si chip sa-l ducem undeva la un spital ca face asa de 2 zile. Puteam sa-l abandonam? Nu! L-am luat l-am dus la spitalul de copii Grigore Alexandrescu. Pe drum am aflat ca-l chama Serbanica. Era murdar... Miroseau hainele pe el a hoit... Ne-am asezat la rand la camera de garda. In fine, ne-a venit randul. Cand am intrat in cabinet si-a vazut medicul cu cine venim s-a uitat la noi perplex. I-am povestit tarasenia. N-a vrut sa-l consulte asa murdar si rau-mirositor. Am alergat prin spital innebunite sa gasim o femeie de serviciu care sa-l spele. Multe ne-au refuzat, in cele din urma am gasit o doamna care ni l-a spalat, medicul l-a consultat, l-a internat pentru doua saptamani in ideea de-a avea masa asigurata si un pat curat. Era 5 dupa-amiaza cand am pornit ostenite spre casa. A doua zi dupa cursuri ne-am dus sa-i ducem mancare. Era vesel si fericit. A treia zi dupa cursuri ne-am dus din nou la spital. Serbanica nu mai era.
Ne-am dus la gara. Langa gura canalului Serbanica care s-a agatat de hainele noastre incercand sa ne convinga sa il ducem inapoi la spital. Puteam sa-l abandonam? DA!!!!
A fost primul nostru reportaj...
Dumnezeu sa va odihneasca DOMNULE CONDEESCU.