cand vine iar duminica si de la fereastra biroului auzi ciripituri…

ti-aduci aminte pentru ce a creat Dumnezeu ziua de odihna… asa ca lasi camera cu razele calde

si-ti iei campii sa bati padurea pe unde ti-or umbla ochii…

mai intai te minunezi de copacii sulita a caror rol in natura inca n-am reusit sa-l inteleg :

ei fie strapung cerul ca sa ne asigure lumina ori il sustin sa nu ne cada peste umeri…

apoi te inblanzesti la delicatetea florilor

ajungem apoi in imparatia zapezii.

Un regat maret cu cuceriri de rasunet… cu lupte si intinderi ce nu s-au mai vazut de la marile imperii… dar care acum se retrage incet incet macinat de verdeata primaverii si de viata ce-i strapunge mantia…

ajungem in ultimele bastioane si ne lasam incantati de maretia a ceea ce-a fost odata…

apoi ne amintim ca-i duminica…

si ca la orice sfarsit de poveste… ne dam pleoapa peste pleoapa si…

si sa nu uit…

La Multi Ani, Dora !!!

Duminica ziua de odihna... adica ziua de retragere in munti in linistea si maretia locurilor.
planificasem o tura in Muntii Baiului pentru ca e iarna si vai de abrupt nu prea is indicat si pentru ca muntii astia m-au primit intotdeauna deschis.

am ales sa le mangai spinarea pe schiuri caci dupa pretul platit urcusului nimic nu-i mai frumos ca vantul cantand in urechi in acord cu cristianele pe coborare...
Am ales urcarea din Azuga pe muchie (nu stiu daca tot din Muntele Cazacului face parte) asa ca din gara ne pornim pe strada inca vreo 300m. drumul e greu de ratat caci se deschide direct din DN1 ca o alternativa parasita a vechilor rute de calatorie...


Intram pe un drumeag linistit ce ne poarta pe sub fanete si apoi izvoraste zglobiu prin poiene.

Nu ne lasam pacaliti de harjoana drumului caci trebuie sa si urcam si asa prin poiene ajungem de la 900m la 1500 in gol alpin.

Ne trezim ca pe o scena sub lumina reflectoarelor: inainte Cazacu,Zamora,Baiu Mare

si toti ceilalti pe care-i stim mai mult sau mai putin, inapoi parca impingandu-ne Bucegii a caror abrup e ca o cortina...

"napoi nu ai unde , inainte sa mergi ti-a ramas".
Tot inainte dam peste domeniul schiabil din Azuga unul mai nou/mai vechi dar cu siguranta unul ingrijit si exploatat asa cum se cuvine caci starea partiilor e impecabila.
Peste partii numai culmi golase ce te invita parca sa mergi si sa tot mergi.
Ne indepartam putin de cabana si intr-o mica depresiune ne oprim pentru a-i astepta si pe ceilalti si pentru a manca cate ceva...

Apar incet, incet si ceilalti, primi cei cu schiuri si la urma si oaspetii de la „Galati”, fara rautate... dar Lentilele s-au mutat la Dusseldorf si acolo relieful e plat de unde si vorba „ca la Galati”, eu nu stiu zau dar e vorba lor...
Am parcat toti schiurile si acum stau ca autobuzele in autogara: cuminti si fiecare la peronul sau...
I pregatim un mic cantecel Nashului si apoi mancam ceva... eu mai pe fuga caci nu mi-era chiar foame si vroiam sa zburd un pic...

Plecam! eu raman ultimul caci legaturile mai vechi nu sunt asa de iuti si-mi cer timp.

Ma supar si trag mai tare sa-i ajung.
Drumul de creasta e bland cu noi si ocoleste Varful Cazacului indreptandu-se spre Baiu Mare ca printr-un desert cu dune albe. Vreo doua le ocolim insa altele trebuie invinse... I-am ajuns si incep sa-i depasesc pe rand.

Acum am doar drumul si culmile in fata...
dupa agitatia drumului ajungem deasupra muchiei Muntelui Zamora... privind Bucegii in fata de asta data ai impresia ca muchia nu-i decat un deal mai mic prins intr-o plecaciune in fata domnitorului zonei.

Muchia se scurge sub talpile schiurilor si parca anume pusa chiar inainte de intrarea in padure o stana ne imbie la un ultim popas. ne incarcam sufletele de ultimele privelisti cu munti si creste pline de zapada.


Intram intr-o luminca calda si padurea pare desprinsa din pasteluri.
Bucuria e insa curmata repede caci zapada se subtiaza rapid si apar pietrele scrasnim din dinti si ne inversunam sa stam pe schiuri... #@!~?.... nu e spre binele lor...

continuam totusi si dam peste portiuni de gheata lucie acoperite de un strat subtire de apa... nu ti-ai dori sa cazi pe asa ceva...
la un momendat raman doar petece de zapada printre pietrele drumului si hotaram sa dam jos schiurile.
de aici se merge pe picioare si lentilele se bucura caci fara schiuri in spinare sunt mai lejere si mai iuti... insa si obosite...

tropotim ceva la vale si incep sa se-arate casel Bustenilor unele mai rasarite altele botezate mai interesant...
ajungem la gara si dupa ce ne asiguram de bilete ne varsam in crasma traditionala de langa peron sa sarbatorim inca o zi pe munte si inca ce zi....

iaca ce-am facut noi de revel...

am plimbat chiucashuuuu
uai sa-nnebunesc...
Revelion 2008 at EveryTrail Map created by EveryTrail:Share GPS tracks

Sambata 14 iulie am fost nash...

ie prima data in viata si m-am simtit altfel...

a fost o nunta frumoasa cu traditii pastrate ca in vechimi sau adaptate la conditiile vremii si cu nuntasi ...

a fost o nunta la care s-a dansat... (nu i-or mai fi durut picioarele)

a fost si rochitza scurta (vad ca devine obicei ca intre nuntasi sa apara o rochitza lunga cam de-o palma) albastra de data asta...

s-a furat si mireasa, s-a negociat, s-a furat mirele, pe el l-am negociat inainte...

acum sunt nash si zi de zi... cand vorbesc cu cineva... am sa-mi amintesc si de finutzii nostri:

Mirela si Rares, casa de piatra... ceea ce va dorim si voo...

nashu