cand cineva nu te place cum vrei tu nu inseamna ca nu te place deloc...
am ajuns si in momentul in care vorbim despre fuziunea dintre doua persoane de sex diferit adica "o relatie"...
relatia de cuplu nu reprezinta altceva decat o forma de cunoastere de sine prin intermediul celuilalt... iti poti masura limitele, vezi daca esti dispus sau capabil sa oferi dovezi ale implicatiei tale sau ale prezentei tale in acel "duet"... nu e nevoie de nimic altceva decat de acea incercare de a combina doua personalitati intr-una singura astfel incat sa functionezi ca un tot unitar, ceea ce inseamna sa stii ce vrea celalat fara sa iti zica, sa iti dai seama care e problema fara sa fie spusa cu voce tare sau adusa in discutie, sa revolvi un conflict fara sa il alimentezi...
te simti amgulit cand vezi ca celalalt te are si pe tine in vedere cand vrea sa faca ceva, cand iti cere parerea in diferite situatii, cand are incredere sa iti impartaseasca lucruri mai mult sau mai putin peronale fara ca tu sa il/o intrebi... te simti al dracu' de bine in momentul in care esti alintat/alintata, esti inclus in sfera lui/ei si mai ales vezi ca are nevoie de tine orice ar insemna aceasta nevoie...
nu merita sa fi cu cineva care nu vede in tine o valoare, un aliat, un prieten... si te percepe doar ca pe un amant...
o relatie adevarata se bazeaza pe incredere reciproca si spirit de sacrificiu, se caracterizeaza printr-o puternica incarcatura morala de cinste, devotament, respectarea cuvantului dat ceea ce o face sa fie nu numai generatoare de fapte marete, ci si de un optimism reconfortant, de o stare de euforie,
acea relatie sau traire afectiva de lunga sau scurta durata, mai mult sau mai putin intensa nu face altceva decat sa te formeze pe tine ca matur si sa iti influenteze comportamentul pe viitor fie ca e vorba de un succes sau un esec... de aceea imi place sa cred ca nu suntem nevoiti sa platim greselile altora sau sa "traim" dupa "modelul" trecutului