foto: Cristian Samoilă.

Iată cum poza lui Pulică al nostru a ajuns pe site-ul tuturor motanilor, în două înscripţionări:

1. de Anthea:

2. de nobody:

Care e mai tare? Votaţi-vă favoritul cu câte 5 cheeseburgeri.

Varianta Antheei, http://mine.icanhascheezburger.com/view.aspx?ciid=2346551.

Varianta lui nobody, http://mine.icanhascheezburger.com/view.aspx?ciid=2452934.

Varianta Antheei are un avans de 80 de votanţi. Pe moment. ;)

1. Am un miros specific, uşor vanilat. Deşi nu mănânc nimic vanilat, iar parfumurile stăpânei mele nu sunt vanilate.

2. Când sunt fericit, dorm cu burtica în sus, şi arăt tavanul cu 4 lăbuţe şi 6 sfârcuri.

3. În acele momente, am o respiraţie lină, caldă şi regulată. Stăpâna mea îşi lipeşte capul de burtica mea, îmi ascultă ritmul blând al respiraţiei şi îmi absoarbe pacea prin toţi porii.

4. Marea mea calitate e că tac. Prin urmare, nu spun mitocănii, şi nici răutăţi.

5. Am o intuiţie fenomenală. Când văd că omul e obosit sau amărât, mă cuibăresc lângă el, şi-mi lipesc căpşorul de coapsa lui. Ăsta fiind cel mai bun tratament naturist împotriva amărăciunii omeneşti.

6. Urechile mele au mici buzunăraşe în partea exterioară. La început, stăpâna mea a crezut că sunt un semn particular al meu. Apoi a descoperit că toate pisicile au buzunăraşe în partea exterioară a urechilor. În buzunăraşele alea, noi, motanii, ascundem secretele stăpânilor noştri.

7. Ea a crezut despre mine că sunt un sufleţel afectuos. Până când a fost nevoită să mă împrumute o săptămână. Atunci, mi-am dat arama... pardon, funinginea pe faţă, şi m-am purtat cu părinţii mei adoptivi temporari ca o jigodie ordinară. Culmea e că, după aceea, am redevenit un sufleţel afectuos. Şi atunci, ce sunt de fapt: o jigodie ordinară sau un sufleţel afectuos?

8. Chiar dacă dorm neîntors, şi e ora 4 noaptea, dacă o aud că se ridică din pat, sar în sus cu spinarea vâlvoi, să văd unde pleacă. Unii spun că am veleităţi de bodyguard.

9. Îmi place mirosul de detergent. Şi mirosul de balsam. Şi maşina de spălat proaspăt scoasă din priză, încă umedă. Îmi place să mă ascund în scorbura ei rotundă şi fierbinte.

10. Acum, că trecem la ora de iarnă, blăniţa mea devine din ce în ce mai deasă şi mai mătăsoasă. Şi uneori, noaptea, mă încolăcesc în jurul gâtului ei, ca un fular viu, şi îi gâdil obrazul cu mustăţi lungi şi jucăuşe.